Poate că sunteţi o persoană adultă, trecută prin multe probleme şi necazuri, care parcă v-au încovoiat sufleul; şi aţi uitat astfel că mai există şi bucurii, crezând şi chiar spunând ca un refren răsunător: viaţa e prea dură, viaţa e prea grea, nu mă mai pot bucura de nimic. Sau poate că eşti un tânăr în febra frământărilor, a întrebărilor de tot soiul, dar totuşi vezi viaţa ca pe-o joacă, spunând că încă mai ai de trăit câteva zeci bune de ani. Sau poate că eşti un adolescent care crede că întrebările legate de ce înseamnă viaţa, cum să trăim… sunt doar pentru cei mici. Dar nu-i aşa! Cred că ţi s-a pus măcar o dată întrebarea: ,,dacă ai mai avea de trăit doar o zi, cum ar arăta acea zi?’’ sau ,,dacă la noapte vei muri, ce se va întâmpla cu sufletul tău?’’. Dar eu te-aş întreba: dacă ai mai avea de trăit doar o oră, o singură oră… tot la fel ai trăi-o ca şi pe cea care tocmai s-a încheiat sau ca una din cele de ieri? Nu… n-ar arăta la fel!

Găsim mereu scuze cum că avem doar 20-30 ani sau chiar la 40 de ani ne permitem să credem că mai avem încă mult de trăit. Pe ce ne bazăm? Ce asigurare avem că vom trăi până mâine, până peste câteva ore? Dar cel mai greu este că, deşi suntem în viaţă, nu putem spune şi că trăim, darămite să trăim după inima lui Dumnezeu!

[...]