Dumnezeule! Ai mila de mine! Ma copleseste viata pe care Tu mi-ai dat-o. Nu m-am plans multa vreme, dar dore, Doamne. Doare sa-i vad pe cei dragi in suferinta! Doare sa-mi vad prietenii in necazuri si sa nu pot face nimic. Ma doare, Doamne, sa-i vad stringand la Tine dupa ajutor, si tu, esti ascuns si taci.

Doamne, ma uit la mine si ma vad mic, neputincios si rau. Mai rau decat ma stiu cei din jur. Mai rau decat am crezut ca pot fi vreodata. Sunt umilit, si aproape mut de durere. Ai mila Doamne!

Ma vad ca o umbra, trecand prin lumina orbitoare a soarelui, si ma usuc, simt ca ma usca viata. Vreau sa respir, iar, acel aer racoros si puternic al prezentei Tale. Vreau sa ma intalt iar pe culmi si sa nu cobor de acolo niciodata. Vreau! VREAU! VREAU!

Sunt jos, inca o vreme, si stiu ca uneori, voi trece prin valea umbrelor mortii. Stiu ca durerea doare, lacrimile taie, si unele raspunsuri nu le voi gasi niciodata. Dar CRED, in Tine, Doamne.  Cred, si sper la casa Ta, la viata noua, si la acel pom al vietii, unde nu vom mai avea nici durere, nu vom mai plange, si vom fii fericiti.

Sa ma mir ca dintre ai mei, sunt multi care vor sa vina la Tine? Doamne, daca nu-i iei, schimba-le viata! Daca nu le schimbi viata, i-ai la Tine. Nu-i lasa singuri, tristi si parasiti.

Ai mila, Doamne!

-Dox

[...]