Autor: Dox

Imi vine sa rad cateodata, cand ma gandesc cat de fatarnici putem sa fim, noi, crestinii. Sustinem sus si tare ca ne incredem in Dumnezeu, ca noi credem in Fiul lui, Iisus Hristos, noi stim ca El va veni odata in glorie, istoria se va termina, si toate lucrurile ascunse vor fi descoperite si fiecare cuvant si gand va fi adus la judecata.

Nu ne oprim insa din mintit, din furat, din judecat - uitam ca "cu ce masura vom masura, cu aceeasi masura ni se va masura". Si ne place atat de mult sa barfim...

Ne place insa sa predicam, sa ne uitam cu superioritate la celelalte religii, la alte culte crestine, sa ne aprindem in discutii teologice, fara viata, dar cu multa informatie. Si viata, viata crestina e searbada si plina de compromisuri.

Vad parinti care uita sa-si invete copii sa se puna pe genunchi, pentru ca ei nu mai stiu sa faca asta. Alegem sa ne rezolvam problemele singuri, si apelam la Dumnezeu doar ca la o ultima resursa de parca am zice - of iar am ajuns sa ma rog...  Am ajuns niste imbuibati care arata cu degetul catre cei care trebuie sa meaga la dezalcolizare sau la dezintoxicare, si uitam asa usor ce scrie in Cuvantul lui Dumnezeu ca: "...faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu." (Galateni 5:19-21)

Nu-i vorba ca suntem slabi, si nu suntem in stare sa atingem standardele lui Dumnezeu. Nu despre asta e vorba. Asta e drept. Nu vom reusi sa fim sfinti niciodata, prin faptele noastre. E vorba despre aceea ignoranta in care am cazut, noi, care ne spunem, "poporul lui Dumnezeu". Si tocmai noi, il ignoram pe Creator.

Cred ca a venit momentul sa ne trezim...