Autor: Neosophia

Traiesc pentru a te iubi si pentru a putea sa te iubesc. Pentru ca vreau sa traiesc si am ales sa o fac. Traiesc pentru tine, iubirea mea, pentru privirile tale, pentru aplauzele tale, pentru atingerile tale.
De aceea, m-am hotarat sa te vad asa cum esti in toata splendoarea visului tau. Da, si atunci am inceput sa te iubesc tot mai mult.

Erai singura. Doar tu si cu mine. Erai murdara si totusi te-am iubit.  Atat de mult, incat incetasem sa respir. Te voiam doar pe tine. Erai farama mea de dumnezeire, iar eu incepeam sa ma pierd in ochiul tau subtire si adanc, plin de oase.

Erai frumoasa. Cea mai frumoasa. Priveam in deschizatura sufletului tau si atunci cuvintele curgeau tremurand prin mine. Incepeam sa tremur si vedeam cum furai totul din mine. Din cauza ta, visul meu s-a intrerupt de atatea ori, dar stii, eu voi continua sa te iubesc. Pentru tot ceea ce mi-ai luat. Pentru cruzimea ta. Pentru mizeria din tine si pentru mizeria din mine. Pentru tot. Pentru dragoste si ura, pentru moarte si viata, dar mai ales pentru tine, LUMEA MEA...

Mi-e teama ca nu ma vei auzi niciodata si din cauza asta, m-am hotarat sa nu plang. Tu, lumea mea , ai fost si vei ramane surda iar eu am fost blestemat sa te iubesc in cel mai nebunesc de pur si simplu mod posibil. Doar pe tine. Doar pe tine. Doar pe tine. Doar pe tine.

Acum vreau sfarsitul povestii.