N-ai simtit ca dusmanul este in tine?! Ca esti in mijlocul bataliei, si din senin ceva se lupta impotriva ta? Un vierme te roade si se intoace impotriva vointei tale, impotriva scopului tau. Te simti incoltit din toate partile, inclusiv din tine, si te asezi pe prima piatra… pui sabia langa tine, iti lasi capul in maini, si-ti zici: de ce lupt? … de ce lupt?! imi ziceam si eu in fiecare zi…

Cineva spunea ca uneori e suficient doar gandul infrangerii ca sa te simti invins… atunci dusmanul este in tine… atunci esti invins inainte sa lupti…
In timpul ultimei mele batalii am stat pe stanca mai mult decat deobicei, cu sabia langa mine si scutul inaintea ochilor mei… priveam de sus lupta care se desfasura la picoarele mele si am stat. Si am stat… cand am inchis ochii cu cel mai adanc sentiment de abandon luptandu-se in mine hotarata sa renunt, o forta m-a ridicat in picioare si m-a umplut de putere, mi-a pus sabia intr-o mana si scutul in alta, un zambet pe fata si mi-a atasat un suflet plin… Atunci am stiut de ce lupt…

Lupt in continuu pentru ca fara batalie as fi mort. Fara batalie as exista fara sa traiesc. Fara batalie as respira fara sa miros. Parafrazand cuvinetele lui R. Warren, as spune ca nu exista lupta fara schimbare, nu exista schimbare fara teama ori pierdere, si nu exista pierdere fara duerere… dar asta ne tine in viata, asta ne mobilizeaza… de aceea nu batem piciorul pe loc. De aceea avansam in viata.

Prieteni, va incurajez ca atunci cand simtit dusmanul in voi sa stati pentru un moment si sa privitit lupta. Sa inchideti ochii si sa va umpleti de o bucata de Cer. Pentru ca armate de ingeri lupta cu noi, cot la cot… si ne imping de la spate. Ne pun un drum sub picioare ca rotile noastre sa nu se invarta pe loc… atunci viata merge inainte. Dar nu la fel…

Poti fii invins fara lupta, dar nu si infrant.