Era o vorba... aia de mai sus cu placintele si razboiul. E foarte frumos sa culegi lauri si e si mai frumos sa te laude lumea de ce treaba buna faci dar cand lumea se opreste din laudat, pentru multi, este prea greu sa continue. Ciudati suntem noi ca oameni. Stim ca facem lucruri bune, stim ca cei mai castigati suntem noi, dar ne ascundem dupa tot felul de motive ca sa nu fim constanti in lucrurile la care ne-am angajat. Si totusi, nu putem fii altfel. Nu ca nu vrem, nu putem.

Mie mi se pare fascinant, Petru, apostolul Crestin. Ti se face drag de el cand il vezi cat e de hotarat sa mearga cu Iisus pana in panzele albe. "Sunt gata sa mor pentru Tine!" afirma el. Ehei, si vine proba de foc, cu celebrele "Nu-l cunosc pe Iisus. Nu l-am vazut in viata mea!" si cu cantatul cocosului. Si unii se intristeaza si deplang starea lui.

Eu cand am citit m-am bucurat. Uite ce exemplu, cum le place unora sa spuna "Biblic", de inconsecventa crasă. Nu numai Petru, dar toti ceilalti apostoli au fugit care incotro, si nota bene, dupa 3 ani de privit cum Dumnezeul intrupat face minuni si se face prietenul lor. Ma bucur ca Iisus ii accepta asa cum sunt, El oricum se astepta la asta, si ii iubeste. Dragostea lui e deasupra raspunsului lor.

Acuma sa nu credeti ca incerc sa-mi justific pacatele si inconsecventa, sau ca nu ma doare cand cineva se poarta la fel cu mine. Ma bucur insa, ca e inca un exemplu maret in care, nu omul conteaza, ci harul lui Dumnezeu. Nu sa pacatuim ca sa se inmulteasca Harul, ci Doamne, ce bine ca este har.

Va doresc o zi, plina de Har. Sa primiti si sa dati, din Harul care vi se da.

-Dox