In juru-mi lumini multe, oameni multi... zgomot, zambete aruncate in graba, insa poate nu reale... Ma simt un mic punct intr-un cerc mare. In jurul meu roiesc oamnei ca si mine, care imi spun ca si ei sarbatoresc... ma ciocnesc de ei in alergarea lor neoprita, ma invart si caut ceva de care sa ma agat. Ma intreb daca oare sarbatorim acelasi lucru, sau doar aceeasi data? Raman undeva cazuta intre ei, dar nimeni nu-si opreste privirea spre mine, stau si doar privesc chipuri ce nu poarta si in inima ceea ce tintesc. Peisajul ma doare, oamneii alearga, iar adevarul nu-l cumpara nimeni. Imi amintesc ca Cineva imi promisese un cadou... mi-a spus sa-l caut... insa unde ma aflu lumea doar cumpara cadouri si nici macar nu ma observa... ma ridic si cu dezamagire in suflet, ma desprind de cercul prea viu, insa lipsit de viata. Si cadoul meu? Pornesc acolo unde pasii strabatuti sunt asa de rari... in cerc a fost doar povestea... iar eu caut adevarul... versiunea reala.

Cadoul meu? Cadoul meu nu l-am gasit alergand cu oamneii intr-un spatiu restrans in care nu poti vedea mai mult de ceea ce-ti sta inainte, cadoul meu nu l-am gasit apreciind lucruri pe care ochii mei le considera valoroase, cadoul meu nu era pus intr-un raft in care l-ar fi putu cumpara altii inaintea mea... cadoul meu nu are un expeditor pamantean.

Ies din cerc in fiecare zi... si tot in fiecare zi imi deschid cadoul!

Iesind de fapt am intrat in adevarata poveste a Craciunului! Iar ceea ce am gasit vreau sa daruiesc mai departe! Ma intorc de unde am plecat dorind sa sterg linia cercului tarsata de oameni, pentru a gasi drumul spre adevarata destinatie... pentru a-si primi fiecare cadoul.

-Manu