Autor: Monica Albulet

Mirosi a desert. Esti o mare de nisip si fiecare iubire are parte de o bucatica din tine. Unde e oaza? Stii bine ca nu-ti poti tine in viata iubirile fara oaza. Vor muri, vor sfarsi secate intre dune...

Tu, actor prost... iubirea se simte, nu se face. Ai uitat sa iubesti, te intrece orice incepator... mi-e mila...

Nimeni nu vede ca mor, ca ma inec in sentimente, nimeni nu vede ca ma lovesti. Nimeni nu stie cat ma gandesc la tine, cat plang in infernul asta... si nimeni nu stie ca in spatele mastii mele inca te iubesc. Presiunea e prea mare, zidul pe care l-am ridicat cedeaza. Nu stiu cum e fara tine. M-am obisnuit sa spun tuturor ca te iubesc. Cum ar fi daca te-as schimba cu altcineva? Ar fi?

Stie cineva un mecanic bun, care sa repare inimi zdrobite? Imi trebuie cateva petice, un motor nou si doua contace refacute. Doua... sunt dispusa sa platesc orice, vreau sa traiesc, dar nu prin tine. Vreau sa ma rup, sa-mi creez o alta lume, departe de tine, fara tine. Si sunt sigura ca se poate.

Si zi de zi imi astern pe buze iubirea pe care vreau sa ti-o dau. As vrea sa pot dilata emotia fiecarei clipe si so condensez pentru glorificarea trecutului. Si cand o sa te am aproape, o sa stiu sa iau mai mult din tine...