Autor: MyDoom

Deodata m-am oprit din alergare ...

Alergam fara rost, cautam fericirea, o cautam, in orice si oriunde; in lucruri care erau "fericire de o secunda" ca mai apoi sa raman si mai gol.

Apasarea era tot mai mare dar nu ma puteam opri din alergare - fericirea nu era de gasit nicaieri. Intr-o zi m-am trezit insa izbit de o lumina, alergarea mea nu mai era prin bezna. M-am oprit obosit, murdar, bolnav... terminat. Scarbit am privit in jur si am descoperit cu uimire fata mea, fiintza mea oglinzandu-se, in oglinda Cuvantului si m-am cutremurat. Cat timp nu ma vedeam eram condus de inchipuire dar realitatea m-a ingrozit. Parca nu mai puteam rezista o clipa atat eram de murdar, de urat si de greu mirositor. "Gata!" mi-am zis, de aici doar moartea mai poate trage o cortina peste tot. Dar oglinda a smuls din mintea mea acest gand, aratandu-mi ce alegere ingrozitoare faceam. Si atunci am plans si lacrimile mele se amestecau cu sange si sangele sporea lumina. Lumina aceasta izvora din interiorul meu.

[...]