Autor: Radu Negrean

In ultima vreme am calatorit mult. Mai mult ca niciodata. Am vazut locuri la care am visat si am ajuns la oceanul Pacific de unde a isit un peste mic :) - cum zice un cantec de cand eram copii...

Cu toate ca n-am dus lipsa de nimic, m-am sitit tot timpul strain - strain de locurile prin care am ajuns, strain fata de majoritatea oamenilor cu care m-am intalnit si am simtit mai tare ca oricand ca sunt un strain si un calator pe acest Pamant.

Imi sta in fata un drum lung - ma intorc in Romania dupa jumatate de an de stat in America. A fost o experienta lunga, uneori dura, alteori foarte placuta, dar cu siguranta o experienta ca mi-a schimbat viata si care, acum cand trag linia, mi-a prins bine si nu regret ca am trecut pe aici.

Am plans, am ras, m-am bucurat, m-am intristat, am fost deprimat, am fost euforic si imi dau seama ca tot ceea ce conteaza dupa aceasta experienta, e cu ce am ramas si ce s-a adunat in mine. Daca extind insa limita de sase luni, la cei treizeci de ani pe care ii am, si la cei optzeci de ani pe care ii voi avea cand voi trece Dincolo (sper ca nu-s prea optimist cu speranta de viata), cu siguranta va conta ce am adunat de-a lungul vietii. Cu siguranta cand vom fi Dincolo, vom fi surprinsi unii de altii, si mai ales de El.

Imi doresc mult sa adun lucruri bune in casa sufletului meu. Imi doresc mult sa pot fi o priveliste placuta, la intalnirea cu Dumnezeu. Imi doresc mult ca pana atunci, sa nu cumva sa ma oboesc in umblamrea mea pe pamant, sa-mi fac case si palate, si sa uit, ca n-am nimic ce sa nu-mi fie dat, si ca tot ce sunt, e pentru ca Cineva a avut in plan un Radu care sa fie mai mult decat ce se vede, si mai pretios decat tarana din care e facut.