Autor: Dox

Este ora 5:48 AM si nu mai pot sa dorm. M-am trezit ca un “pensionar” cu noaptea-n cap uitandu-ma pe geam la padurea conturata pe o lumina care parca vine din alta lume. De fapt, pentru mine e alta lume de cateva zile.

Am ajuns in sfarsit in Romania, dupa sase luni de stat in America si intr-adevar inca ma straduiesc sa ma adaptez la noua atmosfera in care voi sta o vreme buna de acum inainte. Chiar daca sistemul American este foarte diferit de cel din Europa si chiar daca calitatea vietii e net superioara la Americani, am ajuns sa vad ca dincolo de lumea materiala, oamenii sunt in mare parte la fel.

Am inteles in sfarsit ca oriunde m-as duce, sunt tot eu - cu aceleasi probleme, dureri, bucurii si nevoi. Am observat ca iubirea de bani distruge fie ca esti in America, fie ca esti in Romania. Am experimentat ca prietenii adevarati sunt la fel de rari de orice parte a oceanului te-ai afla. Am vazut insa ca in ciuda faptului ca omul este la fel de pacatos si fara speranta oriunde ar fi in lume, Dumneze este la fel si acolo si aici. E la fel de deschis sa ma ajute, sa ma iubeasca, sa-mi dea o perspectiva noua si sa dea semnificatie vietii mele.

Mi s-a distrus insa un mit pe care poate mi-ar fi placut sa-l pastrez viu, insa poate e bine ca nu-l mai am. E vorba despre speranta ca undeva pe Pamant, exista un loc in care daca ajungi ti se rezolva automat toate problemele - cainii umbla cu covrigi in coada si viata e formata doar din zambete si voie buna.