Autor: Christa

Cel mai mult pe lume urasc prostia……si urasc ca vorbesc numai despre ceea ce urasc.
Simt atata ura si atata repulsie care ma coplesc….cred ca este o epidemie. Si nu este vorba de un curent, de un nou trend….Este pur si simplu ceea ce vad, ce cred…ce simt…

M-am saturat de oamenii care vad in viatza asta numai o sansa jegoasa de a petrece si de a-si etala firma de pe pantaloni. Traim intr-o lume superfiala, insa nu asta este problema. Problema este ca nu ai contra cui lupta, nu ai cum si cu ce lupta….Nu ai origine, nu ai prezent, nu ai viitor….Ai TOTUL dar nimic nu e al tau.
Nu detii forta de a-ti spune cuvatul. Nu ai cum si nu ai nici macar cum sa imi demonstrezi contrariu. Nu!
Sunt atat de satula de falsuri. De bibelouri care se sparg la cea mai mica atingere. De vise efemere. De oameni slabi. De idei preconcepute. De cenzura. De frica. De fals entuziasm. De frustrati. De dorinte ce se pierd cu aceeasi usurinta cu care apar. De imbecili. De limitati. Si lista ar putea continua…….
Dar ce rost are? Nu e nimic ce ma poate face sa zambesc cu adevarat. Si nu pretind mila si nici intelegere. Nu pretind nici macar sa comenteze cineva la ceea ce am scris. Si nici macar nu imi place ce am scris, dar macar am fost EU.

Si vad ca nici macar nu are legatura cu site-ul, dar se pare ca numai in lumea virtuala te mai poti exprima cu adevarat. Aici sunt libera sa zic ce vreau atat timp cat ma aflu in spatele unui computer.

Acum am sa ma culc, dar inainte am sa ma rog. Si am sa ma rog nu sa se rezolve situatia, ci am sa ma rog sa imi dea Dzeu fortza sa rezist.
Nu exista remediu, exista doar alinare.

Aveti grija de voi