Autor: Norrishor

Pentru că tot au fost mulţi care m-au întrebat care este povestea numelui meu, uite că a venit şi ziua destăinuirilor.

Ştiu că încă de mică mi-au plăcut norii. Mi se părea ciudat cum se plimbau de-a lungul cerului. Aveau tot felul de culori, de la alb până la violet şi galben, prindeau tot felul de forme şi asta mă fascina. Niciodată nu mă săturam să-i privesc! Şi mai erau poveştile mele din copilărie, în care stelele dormeau în braţele norilor, alături de îngeri. Dar toate astea au fost uitate… Mă mai delectam uneori alintându-mi privirile cu imaginea norilor.. dar cam atât.

Apoi a apărut dorinţa de a ajunge în cer, de a-L întâlni pe Preaiubitul meu. Trebuie să recunosc că mi-am imaginat de nenumărate ori… întâlnirea aceasta… Şi de fiecare dată simţeam de parcă aş fi călcat pe roua norilor, cu picioarele desculţe… Parcă şi acum simt fiorul acela… Când văd norii, mă simt mai legată parcă de cer…

[...]