Autor: Neosophia

Foto: Ignacio Leonardi

(celui mai minunat prieten din viata mea)
Mi-era frig, iar buzele tremurau de atatea cuvinte nerostite. Mi-am adus atunci aminte ca nu exista nici foame si nici sete, ci doar viata, prelungire finita si dorinta arzanda de a fi ceea ce nu vei reusi sa fii nicicand, visare in gol si asteptare a ceasului ce intotdeauna intarzie sa vina.

Pentru ca propriile-mi ganduri incepeau sa se stinga, mi-am adus aminte de ea...

Ochii ei imbratisasera demult cerul, picioarele sarutau neincetat uraciunea pustiirii. Focul o ardea, facand-o sa se mistuie si totusi... nicaieri, cenusa...

[...]