Autor: Emma Mocan

Am vazut-o! am vazut-o de departe si mi-a lasat gura apa. Am stiut din prima secunda ca o doresc, cu tot ce sunt. Stralucirea ei mi-a atras atentia si m-a facut sa ma gandesc la secundele urmatoare: am poftit-o!
Nu facea nimic. In fond, ce-ar fi putut face? Statea intinsa si pur si simplu sclipea. Ce putere ma atragea atat de tare de ea? Ce era atat de special la ea? Ce sclipea atat de puternic incat mi-a luat ochii si mi-a furat orice alt gand?!

O priveam din ce in ce mai insistent, si-atunci mi s-a parut pentru o secunda ca si-a intors privirea de la mine. O zeama de consecinte a dat navala in mintea mea, dar sufletul meu o dorea cu adevarat. Si, cum se intampla de prea multe ori, inima iese invingatoare asupra oricarei ratiuni.

M-am apropiat de ea. Am intins mana si am atins-o. cu gesturi sigure, am desfacut ambalajul, am luat bomboana intre degete, si am bagat-o in gura.

Imi place gustul vietii. Imi place sa savurez bombomboane si sa simt cu se topeste ciocolata in gura. Îmi place caşul. Caşul cu gogoşar… Imi place sa am gura apa si sufletul plin de pofta.

Imi plac bomboanele. Mai vreau una! Tu de ce ai pofta? Tie ce-ti lasa gura apa si sufletul tanjind?