Autor: Andreutza

Foto: Thomas Picard

Intr’o zi se va face frig... vei veni tarziu acasa, cu un zambet stingher pe buze, ai sa iti scuturi haina de praf, iti vei da jos incaltamintea (ca sa iti feresti casa de mizerie, daca sufletul nu ai reusit) si te vei aseza la masa. Vei manca, sperand cu o farama subconstienta din tine ca te va satura. Sub lumina prea artificeala a becului, te vei lumina si tu, poate... si va fi frig.

Va fi fantastic sa realizezi cum zilele s-au scurs rapid, intruchipand forme perfectre de ani, decenii. Vei vedea ca viata te-a consumat fara sa iti ceara voie. Te vei intreba cine a trait in trupul tau de-a lungul atator clipe, in timp ce tu visai si faceai planuri pentru viitor. Pentru ce? Cand s-a transformat viitorul in trecut?

Sperantele tale, planurile tare au fost doar caramizi de praf cu care ai reusit sa construiesti un caracter de om... gol.

Intr’o zi iti va fi atat de frig incat ai sa cauti, ai sa stigi in noapte cu glas disperat dupa caldura zilelor in care erai prunc, si glasul tau de atunci iti va raspunde soptind:
“Sti... nu esti ceea ce am vista sa fi!”

Poti schimba viitorul, modeland prezentul, transformand influenta trecutului...