Autor: Ana Tripon

Incepusem sa scriu un comentariu la articolul lui Norrishor, “Am un Dumnezeu ingrozitor” si mi-am dat seama ca el de fapt se vrea articol. Asa ca… asistati la debutul meu (o sa va simtiti de parca ati citi o opera umanista: ”ne incredem in om!go for it!”)

Dumnezeu? Da, este ingrozitor de bun... si ne iubeste. Putem oare contesta acest fapt? Insasi fiinta noastra e o vie dovada a dragostei lui Dumnezeu... Dar ar trebui s-o recunoastem ca de multe ori El ne inspaimanta, ca viata de crestin nu e ca o ploaie calda de vara in care ai tot zburda pe iarba verde. Ar trebui sa recunoastem ca de multe ori se intampla lucruri inexplicabile intr-un anumit moment, lucruri care, inevitabil, ne "ajuta" sa-L minimalizam pe Dumnezeu, suntem de-a dreptul ravasiti si nu stim in ce parte sa o luam. Singurul lucru intelept pe care il putem face este sa tinem cont de promisiunile pe care ni le-a facut. Cand stihiile se dezlantuie in jurul tau, te mai gandesti ca esti o fiinta pacatoasa, mizerabla? Cred ca nu. Te agati cum poti mai bine de o promisiune, cu toata nadejdea pe care o ai, inchizi ochii si strangi din dinti, asteptand sa treaca furtuna.

[...]