Autor: Norrishor
Mic şi mare, toţi vorbesc despre sărbătorile ce va să vină. Unii pentru că îi întâlnesc pe cei dragi,alţii pentru prilejul de a călători sau pentru cadouri... Şi aşteaptă, aproape cu răsuflarea tăiată, venirea sărbătorilor. Nu ştiu dacă şi tu aştepţi venirea sărbătorilor, însă eu... nu, nu aştept sărbătorile! Poate că te surprinde afirmaţia mea, cum că nu aştept sărbătorile, aşa că se cuvine să creionez o explicaţie.

M-am întrebat de nenumărate ori când înmugureşte sărbătotea, când se poate vorbi despre ea fără a rosti doar câteva cuvinte cu sau fără sens, cuvinte ce n-au fost drese nici măcar cu o picătură de suflet. Sărbătoarea ia naştere atunci când Îl descoperim pe Fiul Cerului, Prinţul Păcii – Hristos. De fapt El este sărbătoarea însăşi. Totul se schimbă din momentul în care începem să-L descoperim pe Hristos... şi pornim în călătorie, dincolo de timp, de la iesle şi până la cruce. Tot ce-am gândit sau crezut până atunci despre El, toate valorile noastre... sunt date peste cap. Hristos prinde contur în noi şi odată cu El, prinde contur şi sărbătoarea. De ce spun aceasta? Pentru că a-L avea pe Hristos înseamnă să te bucuri, înseamnă să intri în sărbătoare, o sărbătoare veşnică. Viaţa devine un preambul al sărbătorii de dincolo, dar care a început aici, în noi. Aşadar, nici măcar ceea ce va fi dincolo, în raiul pregătit de Dumnezeu pentru noi, nu este o sărbătoare ce va să vină, sărbătoarea aceasta ESTE DEJA ÎN NOI de vreme ce-L avem pe Hristos (în noi).

[...]