Cu ceva vreme am auzit o autocaracterizare care suna cam aşa:

Sunt companionul tău permanent, sunt ajutorul tău cel mai potrivit sau cea mai grea povară, te voi împinge spre succes sau te voi face să dai greş; sunt în totalitate la dispoziţia ta. Jumătate din lucrurile pe care le faci mi le-ai putea încredinţa mie şi le-aş face repede şi corect, sunt uşor de manevrat, dar trebuie să fii ferm cu mine. Arată-mi exact cum vrei să fie îndeplinită o sarcină şi după câteva lecţii o voi împlini fără măcar să mi-o mai ceri. Sunt slujitorul tuturor oamenilor celebri, dar şi al tuturor rataţilor; în compania oamenilor mari am făcut lucruri extraordinare, iar când am fost în slujba celor care au greşit, am greşit în tot ce făceau. Lucrez cu precizia unui om de ştiinţă şi cu pasiunea unui patriot. Mă poţi folosi pentru a obţine profit sau pentru a ajunge falit. Pentru mine, oricum, n-are nici o importanţă. Ia-mă, antrenează-mă, fii hotărât cu mine şi-ţi voi aşterne lumea la picioare. Dacă vei fi, însă, indulgent cu mine, te voi distruge. Cine sunt eu? Numele meu este OBIŞNUINŢA!

Ei, cam aşa ni se prezintă OBIŞNUINŢA pe care o îndrăgim, o aplaudăm şi chiar o iubim. Însă cât de rău ne face ea, prea rar ne întrebăm, prea rar ne interesează. Dar azi, vreau să punem punct acestui „prea rar” pornind în căutarea a tot ceea ce înseamnă OBIŞNUINŢĂ!