Când sunt tristă, supărată sau nervoasa mă refugiez în muzică – să o ascult, ori să o dansez; iar alte ori scriu. Azi am chef, am nevoie de o pereche de căşti. Şi mi-e chiar poftă să dau volumul la maxim şi să ascult… vreau să ascult CD-ul cu linişte azi. Am nevoie sa nu aud nimic. Să aleg tăcere pentru urechile mele.

E aşa de mult zgomot în ultimele zile, aşa de puţină consistenţă în spatele acestuia. Atât de mulţi oameni urlă, prea multă lume plânge. Am nevoie de linişte azi!

Toate măştile miros de un ritm gălăgios al superficialităţii. Mi-e poftă de tăcere azi!

Aud ceasuri ticăind peste tot în jurul meu, celulare sunând, alarme anunţând… o obsedantă odă nesfârşită a timpului ce trece. Vreau o clipă mută azi!

Cineva, ceva a spart timpanul inimilor noastre, şi am încetat să mai auzim singurele melodii ce ne-ar mai fi putut salva: Soloul Divin, şi corul de suspine şi râsete al sufletelor ce ne înconjoară… care ar fi fost unica soluţia la a nu trăi fiecare doar pentru sine. Am nevoie de linişte ca să pot auzi aceste voci!

Ce facem pentru linişte astăzi?

-Andreutza