Prin natura muncii mele, am avut unica ocazie sa stau fata in fata cu cativa din laureatii premiului Nobel pentru chimie din anii trecuti. Am observat un lucru, confirmat si de munca mea in laborator, ca una dintre cele mai mari provocari pentru cercetatorii din chimia organica o constituie imitarea Naturii. Chiar unul dintre personalitatile de mai sus, la decernarea premiului, afirma, cu sincera mandrie, ca “in sfarsit, s-a descoperit o metoda in laborator care e capabila sa imite sinteza compusilor din Natura”.

Aceasta misterioasa “Natura” bulverseaza, pentru ca orice compus organic cu orientare in spatiu are doua posibilitati, care sunt cel mai bine exemplificate daca va uitati la palmele voastre. Identice, si totusi nu..:)

Chiar de la cuvantul “mana” (chira in greaca) vine si termenul stiintific pentru asta, “chiralitate”. Ei bine, in Natura se gaseste numai compusul corespunzator “mainii drepte” ca sa zic asa, cel mai greu de sintetizat in laborator. In timp ce cele mai luminate minti isi petrec zile si nopti in laboratoare, incercand sa tina pasul, “Natura”, in mod firesc, tacut si frumos, sintetizeaza, in corpul unor umile moluste din Oceanul Indian, substante pentru care, candva, cineva, va mai lua inca un, asa-zis, valoros Premiu Nobel.

Isaia 48:13 “Mana mea a intemeiat pamantul si dreapta mea a intins cerurile, cum le-am chemat, s-au si infatisat indata”

-Daniela