Ma irita obsesia unor crestini cu "planul lui Dumnezeu pentru viata mea". Ce plan domnilor? Altul decat de a ma duce in cer? Nu zic ca Dumnezeu n-ar fi in stare sa faca un plan... dar zice ca El ne-a facut sa se bucure de noi...

Pai daca ne planifica vietile si are El anumite asteptari... ce placere e aia? Unde e descoperirea?

Nu-i asa, Cipri, ca e fascinant sa-ti vezi copilul crescand? Sa-l descoperi, sa vezi ce face, cum face - e o persoana unica, e ceva special, deosebit. Normal ca-i doresti binele, dar nu-i planifici viata decat in anumite limite. In rest il lasi sa se dezvolte, il "ademenesti" sa te iubeasca. Nu-i impui asta. Ii castigi dragostea, zi de zi, ceas de ceas.

E fascinant pentru un parinte sa-si descopere copilul, sa-i descopere particularitalile... De ce n-ar face Dumnezeu la fel? De multe ori El compara relatia Lui cu noi ca si o relatie Tata - copil...

Chiar credeti in acest "Plan"?

Eu nu!

-Dox