Autor: Neosophia

Inghesuiti unul intr-altul asemenea unor bucati de carne, stateam amandoi undeva, adulmecand mizerie si iad. Era carnea ta in carnea mea, demult sufocata, demult ucisa de tine. Eram inauntrul tau, singuratic, taind si inghesuind in tine bucati mari din cer, felii de infinit. Atunci te iubeam doar pe tine, LUMEA MEA, caci pana atunci nu vazusem dumnezei care sa transpire...

Dar cand L-am vazut, mi-am dat seama ca niciunul din zei, nici macar tu, lumea mea, nu era asa ca El, plin de sange si de duhoare. Si NIMENI, dar ABSOLUT NIMENI n-a putut sa indure ghearele blestemate ale unei maini pornite sa sfasie carne. Da, Te-am urat, Te-am urat din toata inima. Erai prea mic. Voiam sa-Ti iau trupul, sa-Ti mototolesc carnea si sa Te calc in picioare. Voiam sa Te vad cum plangi, sa simt cum palpita viata in Tine, viata acea blestemata si sfanta. Am inceput atunci sa Te sfasii mai mult, sa musc din Tine, sa gust gustul sarat al sangelui si al sudorii de pe carne.

Te voiam al meu, dar n-a fost sa fie asa, caci lemnul de pe Tine, lemnul carnii si al oaselor Tale, lemnul imbratisarii Tale mi-a zdrobit dintii. M-am apropiat atunci de Tine si Ti-am cerut sa imi dai o bucata din infint, o felie de cer.

'Spune-i cum vrei, eu vreau doar sa gust fericirea', Ti-am zis eu atunci, dar Tu mi-ai raspuns: 'Harul Meu iti este indeajuns.'

Vechea poveste s-a sfarsit, iar eu astept Noul Inceput, zorii unei noi ere...