Autor: Norrishor

Ştii, Doamne, azi ţi-am auzit şoaptele, am auzit că mi-ai spus: te iubesc. Poate fi un copil mai fericit decât atunci când tatăl lui îi spune: Te iubesc?

Parcă şi acum mai simt fiorii din adâncul inimii...

Doamne, Tu ai fost Cel de care fugeau toţi... Fugeam şi eu cu ei, fără să ştiu că fug de iubire! Tu erai Cel pe care ei îl urau. Te uram şi eu, fără să ştiu că Tu eşti iubirea, pentru că nu ştiam că Tu ne iubeşti. Mereu ai fost aproape de mine. Încercai să mă opreşti o clipă din goana mea după vânt, trăgându-mă de mânecă sau strigându-mă pe nume! Dar eu... atunci... nu aveam ochi să te văd, nu aveam urechi să Te-aud! Cu faţa tristă şi cu ochii-n lacrimi, mi-ai şoptit la ureche: am murit pe cruce şi pentru tine... pentru că te iubesc!
În acel moment m-am oprit. Simţeam fiorii năpădindu-mi trupul. Se întâmpla ceva. Începeam să Te văd, să Te aud, începeam să Te simt alături de mine, să Te cunosc.

Atunci s-a născut în mine acea dragoste divină care m-a copleşit. Doamne, ai dărâmat acel zid care mă despărţea de tine şi de bunătatea Ta: păcatul!

Ai plătit prin cruce, prin sângele-Ţi vărsat, dărâmarea zidului, pentru ca eu să-ţi simt iubirea şi să-ţi văd frumuseţea! Doamne, când ştiu că Tu, acolo, pe cruce, m-ai luat în braţe şi m-ai strâns, pot eu oare să nu Te iubesc, acum când Te văd, Te aud şi Te simt?

Căutam iubirea fără să ştiu că de fapt fugeam de ea! Dar Te-am găsit!
Ai sădit în inima mea pacea Ta! Acum sunt fericită pentru că Tu ai murit pentru mine ca eu să trăiesc prin iubire, PENTRU TINE!