Autor: Neosophia

E drept: nicicand nu M-ai iubit. Stiam asta. Nu aveai cum. Si fie ca aceasta e sau nu cea mai buna/perfecta dintre toate lumile posibile(???), Mie nu Imi pasa. Acestea sunt doar cuvinte. Cuvintele TALE.
Perfect... Ce a fost oare in capul tau cand ai spus asta? Nu aveam cum sa te nasc asa! Erai frumos, atata tot. Dar Eu nu te voiam asa, ci sfasiat, facut zdrente. Intelege, nu te puteam lasa ca la inceput. Pentru a da viata, bobul de grau trebuia sa moara. Da, fructul trebuie sa fi fost minunat (tin sa iti spun ca nu am gustat niciodata din el; nu Imi era necesar!)

Oricum, asta era doar inceputul istoriei pe care incerci azi sa o rescrii (???). Dar m-am uitat intr-o zi la tine si am vazut suflul tau de carne cuprins de cioburi, sfaramat in bucati. Si Mi-am adus atunci aminte de tine...

Oh, cat de frumos erai atunci! Da, da, de fapt ACUM erai frumos iar nu ATUNCI...

Erai mort. Nicio zvacnire, nimic, in lutul din tine. Incetasesi sa incerci a Ma mai cumpara. De ce? Erai gol. Incetasesi sa mai speri. De ce? Erai gol. Incetasesi a mai vrea si chiar a mai promite. Erai gol.

Erai asa cum te voiam. Si atunci, gheara Mea puternica de Dumnezeu a inceput sa iti culeaga cioburile si durerea si moartea de pe ranile tale facandu-si loc in despartiturile acelea sapate in propria-ti carne. Am reusit atunci sa ma var si chiar sa incap TOT, asa cum Mi-as fi dorit la inceput, dar cum nu avea sa se intample decat mai tarziu, abia ACUM...

Intelegi, tu? ACUM MA INTELEGI?