Autor: Dox

In 1989, odata cu Revolutia, am crezut ca intram intr-o noua epoca, epoca democratiei, epoca libertatii. Ca ne-am inselat, asta o stim cu toti. Ca democratie nu inseamna neaparat ceva mai bun ci ceva diferit, iar ne-am dat cu seama toti. Am scapat de o dictatura comunista si am intrat intr-o dictatura a banului si a puterii. Banul te schimba, te transforma, e acel “inel al puterii” pe care ti-l doresti, e pretiostul tau, e visul tau intruchipat intr-o viata mai buna, o casa, o masina, o... alta viata. Nu, casa nu e rea, masina dimpotriva... dar...

Te scolezi ca sa ai un post bun, te stradui sa-ti cumperi lucruri scumpe pentru ca “suntem prea saraci sa ne cumparam lucruri ieftine”. Ne invartim intr-o mare de brand-uri, unde eticheta conteaza cel mai mult, unde peisajul si linistea muntelui sunt inlocuite cu pozele si filmele care sa ne aduca aminte unde am fost. Uneori ai impresia ca tot ce conteaza e sclipiciul de pe ambalaj. Viata a devenit un vartej, o fuga nebuna impletita cu telefoane mobile si cu conexiune permanenta la informatie. E important sa fim eficienti, sa aducem valoare la locul de munca, la scoala, in jurul nostru. Pana si viata de biserica a devenit “profiesionala”. Ne conformam unui anume stereotip subcultural, o anumita tinuta, un anumit vocabular si o anumita stare de spirit.

[...]