Autor: Norrishor

Se spune că fiecare zi are o poveste a ei. Şi toate gândurile noastre se adună laolată undeva, la asfinţitul soarelui şi depănăm povestea. Oameni, zâmbete, lacrimi, flori sau depărtare… sunt cuvintele ce schiţează cadrul poveştii noastre. Dar zilele trec, poveştile se adună undeva, în sipetul sufletului… şi continuăm să trăim în iureşul vremii. Anotimpurile se învârt în jurul nostru şi, de cele mai multe ori orbecăim în căutările noastre după transcendent, căutări după fericire ori după o viaţă mai bună. Ne furişăm parcă printre ani şi abia când mai adunăm câte unul în pumnii noştri de ţărână, ne întrebăm „când a trecut… timpul?”. Şi-uite-aşa ne-am trezit cu frunzele toamnei pe umeri fără să ştim de ce, când şi cum, zgribuliţi de frig şi parcă neştiind de ce totul, în jur, foşneşte. E… toamnă!

Deşi e toamnă de ceva vreme, până acum soarele a continuat să ne înşele lăsându-ne să credem că încă…e vară. Însă vara a trecut de mult aşa că… te salut cu gânduri de toamnă, dorindu-mi să-ţi strecor în suflet măcar o picătură din frumuseţea ei, a toamnei.

[...]