Autor: Neosophia

Foto: Paul Rehak

Taie-ti in doua sufletul, atat cat sa incap in el si asculta-ma: nu am iubit niciodata. Pe nimeni. Dragostea mea pentru ceilalti a fost dragoste de mine prin ceilalti. Nu am iubit pe nimeni.

Iti scriu azi nu pentru ca te-as iubi, nici pentru ca as avea ceva sa iti spun. Vreau doar sa nu imi uit cuvintele, reflexia in litere a fiintei mele. Azi m-am hotarat sa imi aduc aminte dupa atata timp, de mine.
Lacrimile ar trebui sa inceteze azi. Mi-am dat seama ca fericirea mea a fost singuratatea. Si mai mult, chiar, azi m-am eliberat de o povara. Mi-am dat seama ca niciun om nu poate alina suferinta. Nimeni nu iti poate da fericirea, intelege! Si atunci, azi m-am simtit liber. Voi da la o parte cuvintele, mi-am spus, si voi fi liber de blestem, de blestemul de a fi Dumnezeu.
De acum inainte voi atinge pentru tine cu gandurile mele, Cerul, pentru ca Cerul, doar Cerul sa se pogoare peste durerea din tine. Si poate, cine stie, voi ajunge sa te iubesc...