Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [04.05.08 14:46]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Cafenea
- O simt in apa [16.05.08 18:43]
- Ce sunt, cine sunt si ce fac? [15.05.08 10:38]
- Improvizez... deci exist! [11.05.08 03:18]
- Piatra de la gura mormantului [04.05.08 17:06]
- Tu cum Il vezi pe Dumnezeu? [30.04.08 17:04]
Downtown
- Iti multumesc Doamne pt... [17.05.08 14:50]
- poza-cuvant [17.05.08 14:49]
- Mafia 8 - Venetzia - Ziua 1 (pana vineri seara) [17.05.08 12:24]
- Ce vrei sa.i ceri lui Dumnezeu? [17.05.08 11:42]
- Playlist [17.05.08 11:25]
Calendar
| Mon | Tue | Wed | Thu | Fri | Sat | Sun |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | 2 | 3 | 4 | |||
| 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 |
| 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 |
| 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 |
| 26 | 27 | 28 |
Momentul de glorieWednesday, 28.02.07
Autor: Palu
Cand cerul instelat a disparut, cand racoarea diminetii a rasarit... cand cerul e departe, cand tarana ti se pare lipita de tine... cand disperarea trece dincolo de fiinta ta... cand esti cu atata lume... si totusi singur, cand de simpti singur in mijlocul multimii si iti simti sufletul colindator, care nu are pace.... nu este sedentar... cand simti ca sufletul cauta, cauta cel mai inalt munte pe care poate sa-l gaseasca... cauta cea mai mare prapastie pe care s-o traverseze... cand sufletul vrea mai mult decat i se ofera si spera la ce nu poate avea... cauta infinitul si absolutul, dar sunt asa de departe, prea departe de putinta unui om simplu... momentele cand vrei sa ridici totul... dar doar pentru a putea sa le dai de pamant cu asa o forta, incat pamantul sa te inghita cu totul... iti doresti ca soarele sa nu rasara asupra ta inca o zi, sa nu trebuiasca sa induri frigul unei zile, raceala unei dezamagiri, durerea unei pierderi, strigatul unui conflict.... dimineata cand te trezesti, nu stii la ce sa te astepti... urmeaza o zi lunga, cu bucurii, cu tristeti... dar nu stii ce iti va aduce, poate zambetul unui prieten drag, sau sunetul de razboi al dusmanului.
Avem atatea batalii de dat, parca prea multe, parca prea grele... unele parca nu merita, nu merita efortul, nu merita sangele pe care trebuie sa-l varsam, egoul peste care trebuie sa trecem, mandria pe care trebuie sa ne-o calcam in picioare... dar parca, dar parca... exista lumina undeva departe, in apusul unui soare, in rasaritul perfect al unei dimineti....
[...]
Cand cerul instelat a disparut, cand racoarea diminetii a rasarit... cand cerul e departe, cand tarana ti se pare lipita de tine... cand disperarea trece dincolo de fiinta ta... cand esti cu atata lume... si totusi singur, cand de simpti singur in mijlocul multimii si iti simti sufletul colindator, care nu are pace.... nu este sedentar... cand simti ca sufletul cauta, cauta cel mai inalt munte pe care poate sa-l gaseasca... cauta cea mai mare prapastie pe care s-o traverseze... cand sufletul vrea mai mult decat i se ofera si spera la ce nu poate avea... cauta infinitul si absolutul, dar sunt asa de departe, prea departe de putinta unui om simplu... momentele cand vrei sa ridici totul... dar doar pentru a putea sa le dai de pamant cu asa o forta, incat pamantul sa te inghita cu totul... iti doresti ca soarele sa nu rasara asupra ta inca o zi, sa nu trebuiasca sa induri frigul unei zile, raceala unei dezamagiri, durerea unei pierderi, strigatul unui conflict.... dimineata cand te trezesti, nu stii la ce sa te astepti... urmeaza o zi lunga, cu bucurii, cu tristeti... dar nu stii ce iti va aduce, poate zambetul unui prieten drag, sau sunetul de razboi al dusmanului.
Avem atatea batalii de dat, parca prea multe, parca prea grele... unele parca nu merita, nu merita efortul, nu merita sangele pe care trebuie sa-l varsam, egoul peste care trebuie sa trecem, mandria pe care trebuie sa ne-o calcam in picioare... dar parca, dar parca... exista lumina undeva departe, in apusul unui soare, in rasaritul perfect al unei dimineti....
[...]
O viata pentru viata meaTuesday, 27.02.07
Autor: Meo
M-am îndragostit de el.
Imi placea să ma joc în blăniţa lui.
Adesea îl ţineam în braţe. Adormea acolo.
Fugeam prin toate cotloanele casei lăsând prafului şansa de a crea imagini efemere.
Acum...?
... a ramas doar praful
şi... sângele pe uşiorii uşii.
aaa... a mai ramas şi amintirea!
Amintirea urmelor de paşi ale îngerului care m-a ocolit
şi a lacrimilor uscate.
Un miel pentru viaţa mea.
Nu am să uit niciodată.
Am îngenunchiat, am sărutat praful...
Acum pe podea sunt lacrimi, urme, sânge şi un sărut.
Am închis uşa. Podeaua a rămas aşa. Podeaua sufletului
Am început o altă viaţă
M-am îndragostit de el.
Imi placea să ma joc în blăniţa lui.
Adesea îl ţineam în braţe. Adormea acolo.
Fugeam prin toate cotloanele casei lăsând prafului şansa de a crea imagini efemere.
Acum...?
... a ramas doar praful
şi... sângele pe uşiorii uşii.
aaa... a mai ramas şi amintirea!
Amintirea urmelor de paşi ale îngerului care m-a ocolit
şi a lacrimilor uscate.
Un miel pentru viaţa mea.
Nu am să uit niciodată.
Am îngenunchiat, am sărutat praful...
Acum pe podea sunt lacrimi, urme, sânge şi un sărut.
Am închis uşa. Podeaua a rămas aşa. Podeaua sufletului
Am început o altă viaţă
Cauta-ma TuFriday, 23.02.07
Autor: Norrishor
Nu mi-am odihnit de mult oasele sufletului şi fiecare încheietură mă doare. Mă doare fiecare sărutare a obrajilor sufletului meu – semn al trădării/vinderii – şi fiecare îmbrăţişare mecanică.
Fiecare cută a sufletului mi-e atinsă de depărtarea de Tine şi tânjesc după apropierea Ta. Mă doare ţărâna din mine ce atârnă prea mult pe umerii sufletului meu. Alerg în nebunia timpului, a lumii, alerg spre Tine fără să fi observat, în graba mea, că Tu ai rămas undeva departe, în spatele meu.
Doamne, cu sufletul desculţ mă opresc din orbecăiala mea şi încetez să te mai caut. Vreau să mă las găsit. Caută-mă Tu, Doamne, eu sunt prea obosită de-atâtea căutări!
Sunt aici… aici, Doamne! Am ştiut de-atâta timp că exişti… dar eu am lăsat timpul să-şi spună cuvintele, am lăsat vremurile…
Dar acum vreau să trăiesc, să trăiesc pentru Tine cu fiecare răsuflare a mea, cu fiecare zâmbet şi lacrimă şi cuvânt şi îmbrăţişare, cu fiecare gest şi gând… vreau, vreau să trăiesc din Tine, în Tine şi pentru Tine…
Vreau să trăiesc farmecul secundei cu Tine. Nu vreau să Te mai întâlnesc din greşeală, doar pentru că… mi-a scăpat! Aleg să trăiesc pentru tine!
Nu mi-am odihnit de mult oasele sufletului şi fiecare încheietură mă doare. Mă doare fiecare sărutare a obrajilor sufletului meu – semn al trădării/vinderii – şi fiecare îmbrăţişare mecanică.
Fiecare cută a sufletului mi-e atinsă de depărtarea de Tine şi tânjesc după apropierea Ta. Mă doare ţărâna din mine ce atârnă prea mult pe umerii sufletului meu. Alerg în nebunia timpului, a lumii, alerg spre Tine fără să fi observat, în graba mea, că Tu ai rămas undeva departe, în spatele meu.
Doamne, cu sufletul desculţ mă opresc din orbecăiala mea şi încetez să te mai caut. Vreau să mă las găsit. Caută-mă Tu, Doamne, eu sunt prea obosită de-atâtea căutări!
Sunt aici… aici, Doamne! Am ştiut de-atâta timp că exişti… dar eu am lăsat timpul să-şi spună cuvintele, am lăsat vremurile…
Dar acum vreau să trăiesc, să trăiesc pentru Tine cu fiecare răsuflare a mea, cu fiecare zâmbet şi lacrimă şi cuvânt şi îmbrăţişare, cu fiecare gest şi gând… vreau, vreau să trăiesc din Tine, în Tine şi pentru Tine…
Vreau să trăiesc farmecul secundei cu Tine. Nu vreau să Te mai întâlnesc din greşeală, doar pentru că… mi-a scăpat! Aleg să trăiesc pentru tine!
Îngheţată cu ciocolată şi PaşteTuesday, 20.02.07
Autor: Emma Mocan
La ora la care scriu aceste rânduri am în faţă o porţie imensă de îngheţată de vanilie şi ciocolată, asortată cu un sos de ciocolată şi unul de cireşe. Fiecare linguriţă e un deliciu şi un răsfăţ. Dar pe măsură ce îngheţata se topeşte în linguriţa mea şi numărătoarea caloriilor scade, (îngheţata topită are mai puţine calorii decât îngheţata … îngheţată!) o altă numărătoare inversă îmi vine în minte. Mai sunt şase săptămâni!
Ieri a început Săptămâna Albă, o săptămână care precede Postul Mare sau Postul Paştelui. De ani de zile mi-am propus să ţin unul dintre cele două posturi, dar de fiecare dată am aflat (cu vinovată uşurare) prea târziu. În acelaşi fel, an de an, sărbătoarile îmi par fără gust, o monotonă ceremonie, o formă fără fond (ca să împrumut un termen din literatură), lipsită de aşteptare, lipsită de viaţă, lipsită de trăire.
[...]
La ora la care scriu aceste rânduri am în faţă o porţie imensă de îngheţată de vanilie şi ciocolată, asortată cu un sos de ciocolată şi unul de cireşe. Fiecare linguriţă e un deliciu şi un răsfăţ. Dar pe măsură ce îngheţata se topeşte în linguriţa mea şi numărătoarea caloriilor scade, (îngheţata topită are mai puţine calorii decât îngheţata … îngheţată!) o altă numărătoare inversă îmi vine în minte. Mai sunt şase săptămâni!
Ieri a început Săptămâna Albă, o săptămână care precede Postul Mare sau Postul Paştelui. De ani de zile mi-am propus să ţin unul dintre cele două posturi, dar de fiecare dată am aflat (cu vinovată uşurare) prea târziu. În acelaşi fel, an de an, sărbătoarile îmi par fără gust, o monotonă ceremonie, o formă fără fond (ca să împrumut un termen din literatură), lipsită de aşteptare, lipsită de viaţă, lipsită de trăire.
[...]
Zile obisnuite...Monday, 19.02.07
Autor: Lavinia Moiceanu
"Cand toate zilele sunt egale, inseamna ca oamenii au incetat sa vada lucrurile bune care apar in viata lor de cate ori soarele traverseaza bolta"
"Cand toate zilele sunt egale, inseamna ca oamenii au incetat sa vada lucrurile bune care apar in viata lor de cate ori soarele traverseaza bolta"
(Paulo Coelho-Alchimistul)
Cu totii alergam incoace si incolo pentru lucruri pe care ni le dorim. Sunt lucruri, insa care ne capteaza atentia in asa de mare masura, incat uitam de noi. Zilele noastre devin astfel uneori plictisitoare, trecand pe langa noi repede si fara vreun fruct, rezultat sau bucurie.
Am recitit intr-un caiet citatul lui Paulo Coelho si m-am gandit ca trebuie sa ma mai si opresc sa ma gandesc sa traiesc si a trai inseamna a ma bucura de viata si a nu lasa rutina sa ma faca imuna la ceea ce e in jur. Nu vreau ca zilele mele sa devina egale si sa-mi fie indiferent daca trece o zi sau doua, sau daca e un eveniment important in viata cuiva. Nu vreau sa uit de mine facand lucruri pe care le fac in fiecare zi si care imi rapesc bucuria de a gasi ceva nou. Vreau sa fac din fiecare zi ceva diferit.
Cu totii alergam incoace si incolo pentru lucruri pe care ni le dorim. Sunt lucruri, insa care ne capteaza atentia in asa de mare masura, incat uitam de noi. Zilele noastre devin astfel uneori plictisitoare, trecand pe langa noi repede si fara vreun fruct, rezultat sau bucurie.
Am recitit intr-un caiet citatul lui Paulo Coelho si m-am gandit ca trebuie sa ma mai si opresc sa ma gandesc sa traiesc si a trai inseamna a ma bucura de viata si a nu lasa rutina sa ma faca imuna la ceea ce e in jur. Nu vreau ca zilele mele sa devina egale si sa-mi fie indiferent daca trece o zi sau doua, sau daca e un eveniment important in viata cuiva. Nu vreau sa uit de mine facand lucruri pe care le fac in fiecare zi si care imi rapesc bucuria de a gasi ceva nou. Vreau sa fac din fiecare zi ceva diferit.
FericeFriday, 16.02.07
Autor: Andreutza
Privirea ta a costat prea mult… despre inimi zdrobite, moartea celor dragi, cancer ce nu intreaba, ci fura, despre suflete ce nu vor sa doarma de tristete, nu vreau sa scriu azi!
Pe cer sunt nori si in mine e soare. Lumina, ca si oprimism, nu ca Dumnezeu, transpira cu stropi de vointa. Da! Bucuria e un act de vointa. Fericirea nu depinde de context, ci de caracter. Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viata, a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce refuza sa vada ca paharul acela, afurisitul, e pe jumatate gol, sau ca poate trei sfert din el s-a scurs, sau, in cazuri cu adevarat nefericite, mai are doar doi stropi amarati de bine in el...
Ferice de cei ce privesc paharul “din perspectiva cerului”, adica de sus, de unde pare vesnic plin, si nu din lateral unde orice picatura in lipsa e observata cu usurinta.
Ferice de cei ce canta chiar daca suna fals,
de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasi,
de cei cad, iar apoi se ridica,
ferice de cei ce nu invata pentru note,
de cei ce sufera zambind,
de cei ce observa florile prafuite ce cresc in mizeria de la coltul trotuarului,
de cei ce plang gratie dragostei si nu singuratatii,
de cel ce descopera o carte buna, despre care nu a auzit nimic, niciodata,
de cei ce fac cadouri,
de cei carora le place compania propriei lor persoane,
de cele ce mananca fara sa numere caloriile sau sa privesca la ceas,
ferice de cei ce nu uita ca viata e una, ca modul in care o framanti are consecinte, ca paharul trebuie privit de sus, si ca acesta e umlut tot de Sus.
Privirea ta a costat prea mult… despre inimi zdrobite, moartea celor dragi, cancer ce nu intreaba, ci fura, despre suflete ce nu vor sa doarma de tristete, nu vreau sa scriu azi!
Pe cer sunt nori si in mine e soare. Lumina, ca si oprimism, nu ca Dumnezeu, transpira cu stropi de vointa. Da! Bucuria e un act de vointa. Fericirea nu depinde de context, ci de caracter. Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viata, a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce refuza sa vada ca paharul acela, afurisitul, e pe jumatate gol, sau ca poate trei sfert din el s-a scurs, sau, in cazuri cu adevarat nefericite, mai are doar doi stropi amarati de bine in el...
Ferice de cei ce privesc paharul “din perspectiva cerului”, adica de sus, de unde pare vesnic plin, si nu din lateral unde orice picatura in lipsa e observata cu usurinta.
Ferice de cei ce canta chiar daca suna fals,
de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasi,
de cei cad, iar apoi se ridica,
ferice de cei ce nu invata pentru note,
de cei ce sufera zambind,
de cei ce observa florile prafuite ce cresc in mizeria de la coltul trotuarului,
de cei ce plang gratie dragostei si nu singuratatii,
de cel ce descopera o carte buna, despre care nu a auzit nimic, niciodata,
de cei ce fac cadouri,
de cei carora le place compania propriei lor persoane,
de cele ce mananca fara sa numere caloriile sau sa privesca la ceas,
ferice de cei ce nu uita ca viata e una, ca modul in care o framanti are consecinte, ca paharul trebuie privit de sus, si ca acesta e umlut tot de Sus.
It's all in my eyesTuesday, 13.02.07
Autor: Palu
Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului... si nu stiu ce sa cred... dar sunt convins ca ochii sunt singuri care spun intotdeuna adevarul. Doar ei au o transparenta care cere mai mult, care te provoaca sa ajungi sa-i cunosti, sa ajungi sa vezi sufletul, sa-l simpti, sa ajungi sa rezonezi cu el, si in modul lui unic, iti cere sa dansezi in ritmul lui.
Conversatiile cele mai pure intre prieteni sunt momentele de tacere, cand privirile se intalnesc si isi comunica tot. Sunt lucruri spuse, care trec pe langa, dar momentul in care ajungi sa comunici prin priviri, nimic nu scapa, totul e acolo. Cel mai pur mod de a expune o parere este prin tacere, in acest fel ideile nu-si pierd infinitatea. In momentul in care incerci sa exprimi o idee, o dorinta, ajungi sa o limitezi la finitul cuvinetelor. “it's all in the eyes” Pentru ca o persoana nu are nevoie de maini calde, de imbratisari reci, de saluturi de la o mie de kilometri distanta, ci are nevoie de o privire adevarata... o privire care spune tot, care spune ca imbratisarea este mai calda decat luna lui cuptor, spune ca o mana mai prietenoasa ca cea care iti e intinsa nu mai e de gasit, o privire care regreta distanta.
[...]
Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului... si nu stiu ce sa cred... dar sunt convins ca ochii sunt singuri care spun intotdeuna adevarul. Doar ei au o transparenta care cere mai mult, care te provoaca sa ajungi sa-i cunosti, sa ajungi sa vezi sufletul, sa-l simpti, sa ajungi sa rezonezi cu el, si in modul lui unic, iti cere sa dansezi in ritmul lui.
Conversatiile cele mai pure intre prieteni sunt momentele de tacere, cand privirile se intalnesc si isi comunica tot. Sunt lucruri spuse, care trec pe langa, dar momentul in care ajungi sa comunici prin priviri, nimic nu scapa, totul e acolo. Cel mai pur mod de a expune o parere este prin tacere, in acest fel ideile nu-si pierd infinitatea. In momentul in care incerci sa exprimi o idee, o dorinta, ajungi sa o limitezi la finitul cuvinetelor. “it's all in the eyes” Pentru ca o persoana nu are nevoie de maini calde, de imbratisari reci, de saluturi de la o mie de kilometri distanta, ci are nevoie de o privire adevarata... o privire care spune tot, care spune ca imbratisarea este mai calda decat luna lui cuptor, spune ca o mana mai prietenoasa ca cea care iti e intinsa nu mai e de gasit, o privire care regreta distanta.
[...]
Marturisirea din zoriFriday, 09.02.07
Autor: Norrishor
Tată, îmi plec gândurile înaintea Ta, îmi aşez dorinţele pe un şirag... şi aştept Cuvântul Tău care să-mi spună că eşti mulţumit de ceea ce spun, de ceea ce gândesc, de ceea ce sunt.
M-ai ţesut în palmele Tale ca dintr-un ghem... iar acum zbor asemeni unui fluture purtând pe aripi frumuseţea mâinilor Tale, pulberea pasiunii pe care ai pus-o cand mi-ai desenat aripile. Şi zbor tot mai sus, pe înălţimi... tot mai aproape de Tine. Oamenii îmi văd frumuseţea aripilor şi mă bucur să le pot arăta măcar o picătură din ea, din frumuseţea Ta, Doamne.
[...]
Tată, îmi plec gândurile înaintea Ta, îmi aşez dorinţele pe un şirag... şi aştept Cuvântul Tău care să-mi spună că eşti mulţumit de ceea ce spun, de ceea ce gândesc, de ceea ce sunt.
M-ai ţesut în palmele Tale ca dintr-un ghem... iar acum zbor asemeni unui fluture purtând pe aripi frumuseţea mâinilor Tale, pulberea pasiunii pe care ai pus-o cand mi-ai desenat aripile. Şi zbor tot mai sus, pe înălţimi... tot mai aproape de Tine. Oamenii îmi văd frumuseţea aripilor şi mă bucur să le pot arăta măcar o picătură din ea, din frumuseţea Ta, Doamne.
[...]
Experiment: VIATAWednesday, 07.02.07
Autor: Emma Mocan
viata-i scurta. daca tot n-o putem lungi.............hai s-o facem lata!
Ma gandesc nu de putine ori la lucrurile marcante pe care le experimentam in viata. La lucrurile mici sau mari, care nu se repeta in fiecare zi. Sau care ies din obijnuinta. Sau care pur si simplu ne starnesc curiozitatea.
Simt de multe ori un chef nebun de a face ceva ce n-am mai facut. Sunt curioasa ce gust are spirtul sanitar, sau creionul verde. Vreau sa ma joc cu o drujba, sau sa farmitez o musca. Imi place sa sfarm ciocolata intre degete, in magazin, si imi place sa provoc vanzatoarele la cele mai stupide intrebari despre calitatea laptelui. Ma intreb de cel putin doua ori pe an de ce nu ies in strada in pijama, si ma pornesc uneori sa-mi desenz peretii. Vreau sa beau apa din somes, si sa comand pizza la alta adresa. Vreau sa beau Coca-Cola in cat mai multe colturi ale pamantului, si sa cumpar flori cersetoarelor. Vreau sa joc poker. N-am jucat de ani de zile, poker. N-am fost niciodata la paintball, n-am fost niciodata la surf. N-am calarit de ani de zile, si nu i-am dat pisicii niciodata friptura proaspata, de vita, doar de dragul de a vedea cum reactineaza. N-am zburat niciodata cu parapanta, si daca nu apuc sa-mi iau carnetul de conducere inainte sa mor, are sa-mi para rau toata vesnicia. Nu mai stiu juca tenis, si refuz sa reinvat sa inot. Sunt curioasa ce gust are mancarea bulgara, si-mi place sa savurez orice fel de branza. mi-ar place sa modelez mai des, si-mi pare rau ca m-am lasat de desen…
Imi place sa explorez granitele vietii: limitele impuse de normele societatii si de propriile-mi inhibitii. Imi place sa fac ceva ce n-am mai facut niciodata, si sa gust din cupa necunoscutului. Imi place sa experimentez viata, pentru daca Acolo totul imi va fi cunoscut, aici pot gusta in parte, bucata cu bucata, putin… din tot. cat timp am sa traiesc, am sa musc din viata, pentru ca viata merita experimentata….
Ce-a facut viata sa zvacneasca in tine? Ce-ai experimentat, iesit din comun?
viata-i scurta. daca tot n-o putem lungi.............hai s-o facem lata!
Ma gandesc nu de putine ori la lucrurile marcante pe care le experimentam in viata. La lucrurile mici sau mari, care nu se repeta in fiecare zi. Sau care ies din obijnuinta. Sau care pur si simplu ne starnesc curiozitatea.
Simt de multe ori un chef nebun de a face ceva ce n-am mai facut. Sunt curioasa ce gust are spirtul sanitar, sau creionul verde. Vreau sa ma joc cu o drujba, sau sa farmitez o musca. Imi place sa sfarm ciocolata intre degete, in magazin, si imi place sa provoc vanzatoarele la cele mai stupide intrebari despre calitatea laptelui. Ma intreb de cel putin doua ori pe an de ce nu ies in strada in pijama, si ma pornesc uneori sa-mi desenz peretii. Vreau sa beau apa din somes, si sa comand pizza la alta adresa. Vreau sa beau Coca-Cola in cat mai multe colturi ale pamantului, si sa cumpar flori cersetoarelor. Vreau sa joc poker. N-am jucat de ani de zile, poker. N-am fost niciodata la paintball, n-am fost niciodata la surf. N-am calarit de ani de zile, si nu i-am dat pisicii niciodata friptura proaspata, de vita, doar de dragul de a vedea cum reactineaza. N-am zburat niciodata cu parapanta, si daca nu apuc sa-mi iau carnetul de conducere inainte sa mor, are sa-mi para rau toata vesnicia. Nu mai stiu juca tenis, si refuz sa reinvat sa inot. Sunt curioasa ce gust are mancarea bulgara, si-mi place sa savurez orice fel de branza. mi-ar place sa modelez mai des, si-mi pare rau ca m-am lasat de desen…
Imi place sa explorez granitele vietii: limitele impuse de normele societatii si de propriile-mi inhibitii. Imi place sa fac ceva ce n-am mai facut niciodata, si sa gust din cupa necunoscutului. Imi place sa experimentez viata, pentru daca Acolo totul imi va fi cunoscut, aici pot gusta in parte, bucata cu bucata, putin… din tot. cat timp am sa traiesc, am sa musc din viata, pentru ca viata merita experimentata….
Ce-a facut viata sa zvacneasca in tine? Ce-ai experimentat, iesit din comun?
Cuvinte, cuvintele meleMonday, 05.02.07
Autor: Cris
Ne nastem in cuvinte ...iar odata nascuti ne chinuim sa le invatam, sa le rostim, mai apoi sa le mestesugim frumos ca in final sa le intelegem puterea si sa le folosim...
Nu stiu de ce uneori unele cuvinte ne duc pe culmi de fericire iar altele in adincuri reci... uneori vorbesc tare ca sa ma aud, sa-mi aud gindurile bramburite si prafuite si sa ma speriu atunci cind ele rasuna in eter ca si cum ar prinde o altfel de viata... uneori vreau pur si simplu sa le inabus, sa le ascund, sa le reduc la tacere pentru ca simt ca sunt goale, prea sarace ca sa redea ceva din ceea ce simt... uneori simt ca trebuie sa le impartasesc sa le comunic, sa ma fac inteleasa sa incetez in a mai ascult doar minata de dorinta de a ma trasmite celuilalt... uneori doar citesc cuvintele in ochii, sau in tacere cind stau linga tine si atunci ele sunt atit de asurzitoare... uneori plingem pentru ca nu putem spune ce simtim... si uneori e doar liniste... liniste crispata...
Cuvintele sunt atit de universale, ca si sentimentele... toate acele cintece, toate acele filme, toate acele carti ....nu asta ne arata??? Cu toate ca simtim personal si ca unele cuvinte rezoneaza in mintea noastra ca si cand noi le-am fi spus.... nu sunt cuvintele nostre nu noi le-am rostit mai intii.
Ce cuvinte poti sa spui unui suflet trist? Ce cuvinte poti sa spui atunci cind iti moare cineva? Ce cuvinte spui atunci cind iubesti pe cineva? Ce spui atunci cind nu vrei sa spui nimic?
Oare cum sunt cuvintele mele?
Ne nastem in cuvinte ...iar odata nascuti ne chinuim sa le invatam, sa le rostim, mai apoi sa le mestesugim frumos ca in final sa le intelegem puterea si sa le folosim...
Nu stiu de ce uneori unele cuvinte ne duc pe culmi de fericire iar altele in adincuri reci... uneori vorbesc tare ca sa ma aud, sa-mi aud gindurile bramburite si prafuite si sa ma speriu atunci cind ele rasuna in eter ca si cum ar prinde o altfel de viata... uneori vreau pur si simplu sa le inabus, sa le ascund, sa le reduc la tacere pentru ca simt ca sunt goale, prea sarace ca sa redea ceva din ceea ce simt... uneori simt ca trebuie sa le impartasesc sa le comunic, sa ma fac inteleasa sa incetez in a mai ascult doar minata de dorinta de a ma trasmite celuilalt... uneori doar citesc cuvintele in ochii, sau in tacere cind stau linga tine si atunci ele sunt atit de asurzitoare... uneori plingem pentru ca nu putem spune ce simtim... si uneori e doar liniste... liniste crispata...
Cuvintele sunt atit de universale, ca si sentimentele... toate acele cintece, toate acele filme, toate acele carti ....nu asta ne arata??? Cu toate ca simtim personal si ca unele cuvinte rezoneaza in mintea noastra ca si cand noi le-am fi spus.... nu sunt cuvintele nostre nu noi le-am rostit mai intii.
Ce cuvinte poti sa spui unui suflet trist? Ce cuvinte poti sa spui atunci cind iti moare cineva? Ce cuvinte spui atunci cind iubesti pe cineva? Ce spui atunci cind nu vrei sa spui nimic?
Oare cum sunt cuvintele mele?
© 2006 aercurat.com | All rights reserved