Autor: Dox

N-a venit inca vremea socotelii finale, si sigur sunt multi care cred ca n-o sa mai vina niciodata. Cum a trecut atata vreme fara sa se intample nimic...

Noi oamenii uitam foarte repede lucrurile importante si le inlocuim usor cu memorii placute, care sa ne gadile simturile si egoul. Ba mai mult, ignoram sistematic lucrurile incomode si ne cuibarim in niste sisteme artificial create, ireale, create sa ne dea libertate in actiuni, ganduri si atitudini.

Nu vreau sa arat cu degetul spre nimeni si nici nu vreau sa fac pe micul inchizitor. Dumnezeu stie ca sunt si eu vinovat de aceasata minciuna tesuta in mintea si inima mea.

Mi-e dor de Cer si de multe ori imi doresc sa ajung acolo cat mai repede. Toata fiinta mea tanjeste dupa eliberearea promisa. Tanjesc, ma plang, ma bucur si visez - uit insa cum se ajunge acolo, sau mai binezis cum NU se ajunge acolo:
“Apoi mi -a zis: “S'a isprăvit! Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu. Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

[...]