Autor: Lavinia Moiceanu

Daca ai crezut vreodata ca ai dezamagit in asa masura incat sa nu mai poti fi iubit vreodata in viata ta, te-ai inselat. Daca ai crezut ca nu vei mai iubi sau nu te vei mai deschide pentru sentimentul asta vreodata, mai gandeste-te. Cu totii avem rani si, daca ar fi sa ne inchipuim ca in loc de oameni, trec inimi pe langa noi pe strada, fiecare ar avea taieturi, bandaje, cicatrice. Pentru ca ranim si suntem raniti la randul nostru. Dar felul in care iubesti se vede mai ales dupa ce ai fost ranit. Poti sa accepti statutul de victima sau sa mergi inainte ca un invingator. Dragostea implica mult curaj. Ai curaj sa iubesti din nou? Dragostea inseamna bunatate. Esti bun cu cel care te-a ranit sau comunici numai cu cel care ti-a oferit mai multe satisfactii pana acum? Pentru orice problema exista o solutie, trebuie doar sa o vezi. La fel, pentru orice rana exista un bandaj destul de mare sa o poata acoperi, trebuie doar sa vrei sa-l aplici

(Povestea tuturor vietilor traite.)
Autor: Neosophia

primeste-ma in tine.
cuvintele mi s-au uscat asemeni lacrimilor. te rog sa ma ierti ca de atata timp nu ti-am mai scris. dar in noaptea asta m-am gandit sa o fac.
te iubesc mult. si stiu ca atunci cand voi muri nimeni nu ma va primi, nici macar pamantul, caci pamantul e sfant. iti mai aduci aminte cand ti-am spus ca pamantul e sfant, sfant din pricina Pasilor care i-au sarutat crestetul?
iti mai aduci aminte? da, stii.
te iubesc mult. gandul meu catre tine e singura mea rugaciune catre cer, e singura rugaciune pe care o stiu. tine aproape de tine toate cuvintele acestea si primeste-ma in tine, caci vrea sa vad chipul Domnului.
te rog, primeste-ma in tine. si iarta-mi cuvintele.
da, in fiecare cuvant ai fost tu, iar tu ai fost carne din Dumnezeu.
te rog sa ma ierti ca nu mai cred in nimeni si in nimic, ca nu mai pun pret nici macar pe propria-mi viata. ca ma lupt cu Dumnezeu si vreau sa Il birui.
te rog, iarta-mi dragostea pentru cuvinte. si toata desertaciunea. iarta-ma pentru tot.
cat de frig imi este... si cat de strain ma simt in lumea de aici.
te rog sa ma ierti. pentru tot. si roaga-te pentru mine.
pe tine, cerul te asculta. cerul asculta ploaia.

Autor: Meo

nu am fost acolo, pe mal, să văd cum un toiag, o credinţă şi un om au răscolit marea croind cărare spre libertate!
Nu am dormit în cort, vegheat de foc.
Nu am sărit însetat, sorbind apă vie din stâncă pentru a potoli arşiţa din mine.
Nu am strigat îngrozit să nu vorbeşti Tu de pe munte, nu nouă, ci omului cu toiagul.
Eu nu am ieşit dimineaţa, când lacrima cerului se purifica sub raza soarelui, lăsând la iveală hrană Divină.
Eu nu am fost acolo, sub mantia minunilor presărate de Divinitate peste un popor a cărui trecere spre eternitate a fost impodobită de clipe dumnezeieşti.

[...]

Autor: Dox

Se trezeste dis de dimineata duminica cand majoritatea dintre noi dorm si se duce sa ia autobusul catre Sutor, o localitate din judetul Salaj. El sta la Cluj, are in jur saptezeci de ani, sufera de diabet, dar cand il privesti si apuci sa schimbi doua vorbe, te cuprinde dragul de a sta si povesti cu acest om deosebit. N-am sa-i dau numele desi cred ca unii dintre voi va dati seama despre cine vorbesc.

Am vizitat familia dansului ieri seara si am ramas surprins sa vad ca boala, durerile si varsta nu-l impiedica pe acest sfant necunoscut sa mearga prin satele din judetul Cluj si Salaj si sa-l predice pe Cel caruia i-a daruit intreaga lui viata. Dar nu e acel predicator obisnuit, ci este un OM printre oameni. Pe unde merge, se roaga pentru bolnavi, ii viziteaza nu doar pe cei din bisericile in care merge ci incearca sa ajute pe cat mai multi fara sa astepte nimic in schimb. Le duce medicamente, le duce un zambet, o vorba buna, si intotdeauna il duce pe Iisus.

Vineri seara la o constructie de biserica, sambata dimineata la un grup de partasie, sambata seara intr-un sat, duminica dimineata in alt sat, dupa amiaz iar la drum inspre un alt loc. Seara ajunge la Cluj obosit dar implinit... "daruind vei dobandi".

El are mai mult decat toti bogatii lumii acesteia la un loc - are o comoara in Ceruri si il are pe Iisus langa El tot timpul. De cate ori nu mi-am dorit sa fiu si eu un asa om... de cate ori...

Autor: Dox

Nu-mi place ce vad la stiri mai nou. Am ales la ultimele alegeri prezidentiale un presedinte care de bine de rau a incercat sa faca ceva pentru tara dar nu-l mai vor comunistii din parlament. Cel putin asa am perceput eu. E adevarat, le are si el pe ale lui, dar macar s-a detasat clar de ideologia comunista si a pus-o la zid intr-un mod oficial - ceva ce ar fi trebuit facut de multa vreme!

Cu toate ca ma deranjeaza foarte tare sa vad cine il suspenda pe Basescu - Vadim cu trupa lui de extremisti, PSD cu minunata lor echipa de "distrus tara" si liberalii cu echipa de "Tariceni" care intre noi fie spus tin cu dintii de interesele lor in detrimentul interesului national - cu toate ca vad cine folosesc parghiile democratiei noastre proaspete, ma bucur ca aceste parghii exista.

Ma bucur ca exista un parlament - asa cum e el - care are puterea sa suspende un presedinte, si ma bucur ca si presedintele, la randul lui are posibilitatea sa dizolve parlamentul. Incet, incet, pare ca incep si institutiile statului Roman sa se miste mai independent si astept ziua in care intru-n sistem care e destul de bun, sa fie si oameni de calitate care sa contribuie intr-un mod real si pozitiv la o dezvoltare buna si de durata a Romaniei.

Pana una alta insa, nu m-au parasit gandurile de emigrare si nici dorinta de a scapa de comunistii care inca mai misuna prin institutiile statului platiti din banii unui popor satul de un sistem atat de anti-om.

Mai este inca un aspect pe care mi-l asum. Recunosc ca am votat si mai pe urma am uitat sa-i port in rugaciune si sa ma implic la acest nivel pentru tara mea. Poate nu e prea tarziu sa ma rog - daca nu pentru tara in care traiesc, macar pentru tara in care vor trai copiii mei.

Discuta aici: Basescu suspendat

Autor: Palu

Ai simtit vreodata cum e sa traiesti pe un alt taram si ce inseamna sa umbli drumul povestilor... cum fiecare are cate o poveste de spus, in acesta tare a minunilor? ...Aceasta tara perfecta, in care totul e rupt de real si normal... si plutesti... de fapt zbori... speranta unui zbor perfect, fara caderi de disperare... fara disperarea caderii... fara pierderi... o viata perfecta... toti tanjim la acest drum perfect... la aceasta tara de poveste... dar stim ca nu suntem meniti sa traim o viata de poveste, intr-o lume de iluzii... iluzii care ne leaga si nu ne dau drumul... dar vine ziua in care tara de poveste va fi casa noastra... va fi zborul nostru... finalul vietii noastre... cand voi ajunge mana in mana cu Cel care mi-a intins mana toata viata mea... cand eu voi locui in casa pregatita de El, pentru mine... dar trebuie sa traiesc drumul iluzilor pentru a ajunge in aceasta tara de poveste....

Am citit demult o povestire SF, a cărei acţiune se petrecea undeva în viitorul foarte îndepărtat. Lumea evoluase enorm, oamenii îşi dezvoltaseră atât de mult capacităţile intelectuale încât deveniseră nişte creiere enorme, restul corpului fiind doar un fel de apendice... Povestirea surprinde o „şedinţă” a unui fel de consiliu care dezbătea problemele comunităţii planetare... în fine... se discuta problema modalităţii de hrănire... iar la un moment dat cineva a adus în discuţie o propunere mai veche... de creare a unui soi de gumă de mestecat care să conţină toate substanţele nutritive necesare... dar altcineva s-a opus pentru că din cauza masticării acelei gume anumitor persoane au început să le crească... dinţi.

De ce această povestire comico-stupidă? Deoarece... cred că, în proporţie de peste 90%, televizorul are cam acelaşi efect asupra noastră... ne transformă în nişte fiinţe noi... legumele de canapea... „Gândeşte liber” adică „fii liber de orice fel de gândire” că mestecăm noi papa pentru tine, iar tu stai comod şi înghite-o.
De ce spun asta? Pentru că îmi plăceau (şi îmi mai plac) tare mult cărţile. Citind o carte îţi creezi propria lume, cu personajele şi decorurile ei, lucru care nu poate fi egalat de nici un film (Nici chiar unul făcut chiar de tine). Imaginaţia nu are limite... dar poate fi limitată serios de imaginile prefabricate ale mass-media, pe care le înghiţim zilnic.

Mi-a plăcut foarte mult filmul Stăpânul inelelor, însă dacă încerc să-mi aduc aminte de lumea creată în mintea mea când am citit cărţile, nu mai reuşesc... ci doar să încarc golul rămas cu decorurile şi chipul personajelor din film... foarte trist... dar nu disperaţi... încă mai este speranţă... încă n-am ajuns vremurile din „Equilibrium”, încă nu ne-am ucis universul interior...

Nu vreau să închei într-o notă pesimistă... si total off topic va spun o mica gluma despre noi ardelenii: Ce au spus ardelenii când au văzut un câine alb? Ioi, uite un câne nou nouţ...

-Marius

De ceva timp traiesc niste zile tare interesante cu Dumnezeu. E una din perioadele in care sta asa de aproape de mine incat, daca ar fi om, i-as auzi bataia inimii. Si cred ca si asa cum e El, Dumnezeu Atotputernic, Ii pot auzi bataile inimii indragostite pana peste cap de mine. Si cum va ziceam, in ultimele zile Si-a propus, din cate observ eu, sa-Si manifeste dragostea atat de evident incat doar un orb sau unul cu adevarat insensibil la iubire nu ar vedea-o.

Cum se manifesta iubirea Lui fata de mine de o vad asa de clar? Ma invata sa traiesc. Pare ciudat la inceput cand zic asta, mai ales ca nu pot spune ca m-am confruntat cu situatii critice care sa ma faca sa vad doar "doamna cu coasa". Nu, chiar deloc. Ci pur si simplu de ceva timp mi-am amintit ca a trai e dincolo de a trece prin zile ca si cum ti s-au cuvenit. Si a trai inseamna a te bucura de zilele care ti s-au dat in dar fara vreun merit, ci doar ca o declaratie de iubire. Asa ca de vreo saptamana incoace ma trezesc in fiecare dimineata hotarata sa vad minunile din ea si sa le traiesc din plin, si mai mult sa ma bucur de minunea de a fi iubita de Dumnezeu. Functioneaza aproape de fiecare data, si cand nu pot singura sa ma bucur, Tatal imi intinde o Mana de ajutor. Asa a facut si ieri cand mi-a adus aminte sa nu ma multumesc cu putin, ci sa traiesc toate binecuvantarile Lui la cota maxima.

Si asa ca incerc si azi si poate si maine si zi dupa zi sa-mi amintesc ca Dumnezeu mi-a pregatit deja ceea ce e mai bun pentru mine. Tot ce mai am de facut e sa traiesc in El...

-Rox

Am lepadat povara postului, dar n-am lepadat rodul lui, pe care e vremea sa-l culegem. A trecut oboseala nevointelor, dar sa nu treaca ravna faptelor bune. S-a dus postul, dar sa ramana evlavia. Mai bine spus, a trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decat acela, iar acela pentru acesta s-a facut. Dupa cum, cand posteati, va spuneam ca se poate sa nu postesti, desi postesti, tot astfel si acum va spun ca se poate sa postesti, desi nu postesti. Cum poate sa nu posteasca cel care posteste? Iata: cand cineva se opreste de la mancare, dar nu se opreste de la pacate. Cum poate sa posteasca cel care nu posteste? Iata: cand se bucura de mancare, dar nu gusta din pacat.

Poate sa se imbete si cel care nu bea vin ("Vai de cei care se imbata fara vin!" - Isaia 28, 1) si poate sa fie cumpatat si cel care bea vin ("Foloseste-te de putin vin pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni" - I Timotei 5, 23). Si oare nu ne invata Apostolul: "Nu va imbatati cu vin, in care este desfranarea, ci umpleti-va de Duhul" (Efeseni 5, 18). Aceasta este betia cea buna. Umple mintea pana sus cu Duhul, ca pe un pahar, ca diavolul sa nu mai poata turna nimic in el! Paharul nostru de buna betie sa fie potirul cel duhovnicesc, potirul neintinat al sangelui Celui Inviat, care nu imbata, nici nu moleseste, ci ne intareste intru cumpatare. De aceasta betie sa ne imbatam, iar de la cealalta sa ne abtinem, ca sa nu pangarim acest mare praznic, al pamantului si al cerului deopotriva. Caci bucurie mare este astazi si pe pamant, si in cer. Daca, atunci cand se intoarce un singur pacatos, este bucurie pe pamant si in cer (Luca 15, 7), cu cat mai mare bucurie va fi in cer cand intreaga lume este smulsa din mainile diavolului? Acum salta de bucurie ingerii, acum se veselesc arhanghelii, acum heruvimii si serafimii praznuiesc impreuna cu noi Invierea cea de a treia zi.

Autor: Dox

Saptamana asta toti crestinii sarbatoresc Pastele. Maretul eveniment care ne-a deschis ochii spre Cer si a confirmat ca Iisus Hristos este Dumnezeu. Nu pot insa sa nu ma gandesc la acest Paste in contextul vremurilor in care traim si sa-mi dau seama ca sunt atatea asemenari intre primul Paste Crestin si acesta din 2007.

E saptamana patimilor, cand Petru se leapada, cand Iisus e biciuit, scuipat si toata lucrarea Lui pare un imens esec. Ucenicii fug care pe unde si cei care au crezut in El, isi pleaca capul speriati si dezamagiti. La fel e si in lumea in care traim. Multi crestini se leapada de credinta, se lasa furati de fascinatia bogatiilor trecatoare si lumea noastra sta parca pe un butoi de pulbere gata sa explodeze. Se creeaza o noua axa de putere in est - China, India si Rusia - o axa declarata impotriva vestului si valorilor Crestine care il sustin - o axa care isi va lasa curand amprenta in lume. Crestinismul pare o epava care incet, incet pare sa se scufunde. Aparent, Satana a castigat si atunci si acum.

[...]

Autor: Palu

Doi boxeri sa urca in ring... E o atmosfera de necrezut... mii de oameni sunt in picioare si asteapta cu nerabdare inceputul luptei. In ring urca doi oameni foarte diferiti... Se vede aceasta din infatisare, si comportanent. Unul este musulman, iar celalalt “crestin”. Cand se pregatesc fiecare in coltul lui, “crestinul” isi face cruce... Din coltul opus, privindu-si dusmanul, musulmanul observa acest gest, dar nu stie ce inseamna. Asa ca isi intreaba antrenorul: ”ce inseamna acest semn, pe care tocmai si l-a facut?”... Iar antrenorul ii raspunde: ”NIMIC, daca el nu stie sa lupte!”.

De ce avem impresia ca El ne va ajuta daca noi nu ne facem partea. De ce ne rugam “Doamne ajuta-ne!”, iar faptele noastre nu sustin cerintele noastre...” Dumnezeu ne da, dar nu ne pune in traista!”. Toti avem ceva de facut, iar daca El ar putea sa faca totul pentru noi... Ar fi LUX... Dar, nu e asa... Noi, nu ne formam ca personalitate si caracter daca nu trebuie sa luptam pentru ce vrem sa obtinem... Uneori trebuie sa invatam, pentru a ne lua un examen... Uneori trebuie sa ne cerem iertare pentru a salva o relatie... Uneori trebuie sa trecem peste egoul nostru pentru a inalta pe altcineva... Uneori trebuie... Uneori... Dar, e atat de usor sa pretinzi ceva, fara sa oferi... sa ceri, fara sa dai...