(Povestea tuturor vietilor traite.)
Autor: Neosophia

primeste-ma in tine.
cuvintele mi s-au uscat asemeni lacrimilor. te rog sa ma ierti ca de atata timp nu ti-am mai scris. dar in noaptea asta m-am gandit sa o fac.
te iubesc mult. si stiu ca atunci cand voi muri nimeni nu ma va primi, nici macar pamantul, caci pamantul e sfant. iti mai aduci aminte cand ti-am spus ca pamantul e sfant, sfant din pricina Pasilor care i-au sarutat crestetul?
iti mai aduci aminte? da, stii.
te iubesc mult. gandul meu catre tine e singura mea rugaciune catre cer, e singura rugaciune pe care o stiu. tine aproape de tine toate cuvintele acestea si primeste-ma in tine, caci vrea sa vad chipul Domnului.
te rog, primeste-ma in tine. si iarta-mi cuvintele.
da, in fiecare cuvant ai fost tu, iar tu ai fost carne din Dumnezeu.
te rog sa ma ierti ca nu mai cred in nimeni si in nimic, ca nu mai pun pret nici macar pe propria-mi viata. ca ma lupt cu Dumnezeu si vreau sa Il birui.
te rog, iarta-mi dragostea pentru cuvinte. si toata desertaciunea. iarta-ma pentru tot.
cat de frig imi este... si cat de strain ma simt in lumea de aici.
te rog sa ma ierti. pentru tot. si roaga-te pentru mine.
pe tine, cerul te asculta. cerul asculta ploaia.