Autor: Mihoc Roxana

Sunt doar un tanar, la fel ca si multi altii si ma intreb mereu, oare toti simt la fel ca mine? Oare toti sunt descurajati ca mine? De ce am viata asta? De ce mi e asa de greu? De ce sunt eu si nu altcineva? Si uit de Dumnezeu, de dragostea Lui, uit de sacrificiul Lui pentru mine.

Sunt in sesiune, am examene peste examene, probleme, stress, nu am chef de nimic, si la fel uit si de Domnul. Vorbesc la telefon cu toti prietenii mei, chiar si cu cei care nu mi sunt prieteni, stau pe internet si vorbesc cu alte cunostinte, vorbesc cu vecina mea care a venit sa mi ceara o cana de zahar, dar cu Dumnezeu nu apuc sa vorbesc.

De ce? De ce sunt atata de ocupat? De ce nu mi pun prioritati ma intreb? Ce este important pentru mine?
Suntem tineri cu totii, sa ne gandim ce facem zi de zi clipa de clipa! Incercam sa multumim oamenii din jurul nostru si asta ne oboseste, ne epuizeaza. Nu vom reusi niciodata sa-i multumim pe toti din jurul nostru.

[...]