Autor: Anca

Va vine sa credeti ca Dumnezeu l-a iubit pe Iov? In prima si ultima parte a vietii lui, da, parca... dar cum ramane cu toate pierderile pe care le-a suferit. Atunci cand a pierdut tot - lucrurile materiale pe care le avea, familie, sanatate, oare Dumnezeu Il iubea? Si nu doar Iov - atatia altii care au avut parca dovezi ale dragostei lui Dumnezeu, dar apoi, aceste dovezi pe care le aveau le-au fost luate sau ceea ce s-a inceput nu s-a mai continuat in aparenta, pentru o vreme. Vezi toata pleiada care ar fi avut dreptul sa se simta dezamagiti - Avraam, David, Isus sunt doar cateva exemple.

Astazi Dumnezeu mi-a vorbit despre dragostea Lui pentru mine si credinta mea. E adevarat, de o vreme incoace mi-e greu sa cant sau sa vorbesc despre dragostea Lui - si asta nu pentru ca nu vad dovezi ale dragostei Lui ci pentru ca de multe ori, El ma va provoca sa cred ca ea exista. Iar credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. (Evrei 11:1)

[...]

Autor: Dox

A fost odata ca niciodata, a fost odata un Pamant pe care oamenii aveau aceeasi limba si aceleasi cuvinte. Oamenilor astora le-a venit o idee - hai sa facem un turn care sa ajunga pana la Ceruri - hai sa ne facem un nume... Citita printre randuri istoria din Genesa 11, chiar daca e scurta, vorbeste foarte clar despre dorinta omului si a organizarilor sociale ale acestuia de a se dezice de Creator. "Povestea" se termina prost pentru oameni - Dumnezeu se coboara intre ei si le incurca limba - un fel de "Destul!" - ei se imprastie care pe unde... acest vis, "sa-si faca un nume" nu l-a parasit insa pe OM.

In timpurile noastre peste 400 de milioane de oameni traiesc in orase de peste noua milioane de locuitori si multe alte miliarde in orase mai mici de noua milioane. In Romania, in 1998 55% din populatia tarii locuia in mediu urban.

[...]

Autor: Meo

Doar franturi!... secunde!
Eden. Sarpe. Heruvim. Sabie. Tarana. Grau. Mare. Pustie. Toiag. Sange. Altar. Sabie. Robie. Bici. Intuneric. Iertare. Lumina. Ingeri. Muzica. Jertfa. Cruce. Sange. Iertare. Moarte. Inviere...
..."Adam!", Adam... M-am trezit, ea era langa mine. Trista. Nu zambea ca altadata. "Adam, Dumnezeu ne asteapta, a venit deja , hai!"

Autor: Anca

Gandindu-ma la homosexualitate, mi-a venit in minte un verset din Genesa:
"Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut."
Un om este o parte barbateasca si o parte femeiasca aduse impreuna. Cu alte cuvinte, in termenii Scripturii, devi un om atunci cand ca femeie, esti pusa impreuna cu barbatul tau. De asemenea, devi un om, atunci cand ca barbat esti pus impreuna cu femeia ta. Impreuna ei sunt un om intreg. Mai mult, un om intreg nu este dat doar de unitatea dintre un barbat si o femeie ci unirea lor cu un scop.
In capitolul doi din Genesa, din tabloul intreg, ni se prezinta un detaliu despre modul in care a fost creata femeia. Omul intreg exista deja, dar era singur. Ceea ce face Dumnezeu este neobisnuit. El nu creeaza un alt om, un alt Adam ci desparte din om partea barbateasca de partea femeiasca, sau ia din om acea parte din el care este mai bine sa fie materializata separat pentru a-l ajuta in marea sarcina care i s-a dat - sa creasca, sa se inmulteasca si sa stapaneasca pamantul.

M-am gandit azi, la cat de multa valoare a pus Dumnezeu in om, si cat de mult se aseamana omul cu o piatra pretioasa. Oamenii sunt ca niste diamantele brute, nerafinate, ingropate sub un strat de mizerie si roca dura. Diferenta dintre oameni si diamante, insa, este ca oamenii au vointa proprie, adica, spre deosebire de diamante, oamenii pot alege sa ramana ingropati in mizerie, sa ramana nerafinati.

-Anca

Autor: Meo

Era un sentiment ciudat, dureros. Este pentru prima dată când sufletul meu cunoaşte încovoierea sub presiunea unei vinovăţi. Am privit-o şi pe ea în ochi. A lăsat privirea în jos căutându-şi de lucru. Am înţeles că trăia aceleaşi sentimente.

M-am scuzat politicos şi a plecat la plimbarea obişnuită. Picioarele îmi erau legate parcă de ţărână, grele, obosite. Cu vădit efort am urcat pe colina pe care altă dată o zbugheam fluierând a seninătate. Vântul care până acum câteva ore îmi era prieten şi sfetnic, îmi biciuia trupul cu răutate. Trudit m-am sprijinit de copacul sub care adesea aţipeam fermecat de frumuseţea nopţii ce-mi gâdâla pleoapele cu somn. Am simţit o tresărire, l-am atins... au început să cadă frunze uscate. L-am strigat... doar mişcări legănate de vaiet.

[...]

Autor: Lavinia Moiceanu

Observ simptome ale lipsei de comunicare intre oameni cu toate ca traim intr-o "era a comunicarii". Tehnologic vorbind, da, comunicarea ia amploare, nu se mai tine cont de spatiu si timpdar are si ea paradoxurile ei. Cum ramane cu oamenii, comunica ei de ajuns? Un comportament ciudat am vazut in autobuz, de exemplu: daca ar avea de ales, probabbil, majoritatea oamenilor s-ar aseza pe un scaun singur sau ar ramane in picioare decat sa se aseze langa cineva. Daca nu ar exista persoane care sa se cunoasca dinainte, in autobuz ar domni o scumpa tacere. Avem telefoane mobile la indemana ca sa putem (in functie de dispozitie si preferinte) renunta la o conversatie apasand un mic buton rosu. Astea sunt doar cateva fapte pe care le constat. Ne asundem noi? Scade increderea oamenilor fata de altii? Se intorc efectele comunicarii tehnologice avansate impotriva noastra?

Daca se poate spune ceva despre timpurile in care traim, cu siguranta se poate spune ca traim vremuri "meseriase". La tot pasul dai de oameni "meseriasi", sau profesionisti, in domeniile in care activeaza. Cine a pus faianta si gresia atat de bine? Un meserias. Cine a luat postul cutare in domeniul X, cu un salar cat China? Un specialist scolat in Franta si cu practica facuta in Marea Britanie. Si te uiti la oamenii astia si zici: "Asa da oameni. Cu adevarat profesionisti." Nu doar ca spun asta, dar se si vede. Unde pun ei mana, se cunoaste de la o posta - lucrul e bun, facut la timp si la standarde "europene".

Cand e vorba insa de "meseria de om" lucrurile se complica. In primul rand pentru ca, intr-o societate in care totul este relativ in ce priveste moralitatea, nu mai poti afirma nimic de genul: esti moral sau imoral, pentru simplul motiv ca, nu mai ai nici un standard in functie de care sa evaluezi omul.

[...]

Autor: Lavinia Moiceanu

Daca viitorul poate fi "ghicit", atunci o sa-ti dau cateva indicii. Iata liniile din palma mea: sunt perseverenta, dar destul de inconsecventa, sunt iubitoare, desi ma surprind cateodata urand. Sunt ciudata de obicei si ma cam incurc in planurile mele, dar reusesc cumva sa o scot la capat. Se pare ca o sa duc o viata destul de lunga daca invat sa iubesc "la timp si nelatimp" si pe toata lumea. Sunt sigura ca o sa am parte de bani si fericire in viata daca invat sa daruiesc.

O sa-ti dau un alt indiciu: obiectul meu preferat e ceasul. Dintre toate, el ma invata cu o precizie elvetiana ce inseamna fiecare secunda de viata. Cam astea sunt indiciile pe care ti le dau. Astea sunt liniile din palma mea, imi poti ghici viitorul?

Autor: Anca

Una din tehnicile de desensibilizare folosite in terapia anxiosilor este expunerea lor gradata la obiectul temerilor lor. Prin aceasta tehnica, frica disfunctionala, dezadaptativa care ii handicapeaza este redusa gradual de la cote foarte mari, insuportabile, la nivele tolerabile. Se pare ca o tehnica asemanatoare ne este aplicata noua, celor din vremea de acum in ce priveste homosexualitatea. In mod gradat, din diferite parti, pe diverse cai, suntem expusi gradat la teorii, legi, manifestari publice etc care ne transmit un mesaj la care parca nu mai reactionam ci cu care incepem sa ne obisnuim din ce in ce mai mult: homosexualitatea nu este o problema, este o orientare sexuala perfect acceptabila. Mesajul acesta, care ar fi starnit proteste vehemente din partea unui numar mare de persoane in trecut, este tot mai tolerat in societatea noastra.

Homosexualii vor sa se casatoreasca, sa creasca copii, sa traiasca pe fata, cu mandrie "ceea ce sunt"; organizeaza miting-uri, isi cer drepturile, vor sa fie intelesi si acceptati. Ei considera ca orientarea lor sexuala este un dat genetic, o inclinatie naturala ireversibila; in nici un caz nu poate fi vorba despre o alegere in aceasta privinta, dupa parerea lor. Sau mai bine zis, este o alegere pe care o fac in urma a ceea ce li s-a dat. Daca mai demult acesti oameni erau invizibili, defensivi in ce priveste viata pe care o duc, acum, cu mult curaj ies in fata si se mandresc in ce priveste acest aspect al vietii lor.

As vrea, inainte sa exprim ceva pe aceasta tema, sa va intreb: cum va raportati voi la homosexualitate?

Autor: Emma Mocan

Incredibil cat de multe lucruri ne fac sa ne simtim “confortabili” in noi, cu noi, si in lume. Nu ma refer doar la pantofii care strang, sau la locul incomod de la cinema. Ma refer la acel confort care ne face sa ne simtim bine, impacati, acel confort care are de a face cu cunoasterea, acel confort care se face vazut mai ales cand... lipseste.

Asadar, te simti confortabil in prezenta mea pentru ca ma cunosti, si pentru ca eu nu sunt un element imprevizibil. Te simti confortabil cand vii acasa si stii exact ce te asteapta in camera ta. Te simti confortabil cand dupa o zi epuizanta te poti arunca pe o canapea, cu ochii inchisi. Te simti confortabil in hainele care te caracterizeaza. Te simti confortabil cand citesti ce iti place. Te simti confortabil cand auzi exact ce astepti de la cine te astepti.

[...]

Autor: Lavinia Moiceanu

Am de multe ori senzatia ca totul merge cu susul in jos, ca multe lucruri sunt facute de forma si ca oamenii sunt interesati doar de suprafata lucrurilor. Sunt evenimente pe care nu le luam in seama si altele care ne cutremura fara sa vrem, al caror efect ne loveste din mers. Cateodata nu mai stiu care e firea lucrurilor, cum trebuie sa fie totul. Credeam ca, precum cartile pe un raft, toate atitudinile si relatiile umane, au fost asezate de la inceput intr-o ordine logica, transparenta, umana. Dar acum vad ca fraza favorita a oamenilor e "traim in secolul XXI, lumea a evoluat si noi odata cu ea".

Mi-e greu sa cred ca dezordinea unei societati e pusa pe seama evolutiei ei. Eu stiu ca nimic nu e nou sub soare, ca oamenii au intors dintotdeauna niste principii in favoarea lor, chiar daca discursul lor a ajuns sa nu mai fie logic pana la urma. Dar traim intr-o lume nebuna, poate ca nimic nu mai trebuie sa ne mire.