Autor: Meo

Am plecat spre locul în care Creratorul şi creatura îşi dădeau mâna într-o binecuvântată comuniune.
Ştiam că era pentru ultima dată când am să mă întâlnesc cu El, faţă în faţă, sau poate...
Era acolo! Alături de El stăteau doi heruvimi.
Plângea ...
"Adam"
"Doamne", abia articulam cuvintele, "Ştii... ea şi şarpele..."
M-a privit. Cuvintele s-au rătăcit în pădure.
Am căzut în genunchi.
Pământul s-a cutremurat.
"Adam, ... ne vom întâlni la cruce"
" Dar Doamne..."
A întors spatele si a plecat.
Nu mai puteam.
Lacrimile se amestecau cu lacrimile pământului, cu ale cerului, cu ale frunzelor, cu ale izvorului, cu ale ei.
Heruvimii m-au ridicat din prabuşire, mi-au şters lacrimile şi m-au condus spre lumea dinafară, dincolo de Eden.
Disperat am strigat: "Doamne!"
Doar ecoul mi-a răspuns: "La cruce"