Stateam ieri de vorba cu o prietena despre o persoana care e atrasa de Dumnezeu, care isi doreste sa fie impreuna cu Dumnezeu, care vine la biserica, etc dar nu se poate lasa de prietenii ei care duc o viata degradata si degradanta. Persoana aceasta despre care povesteam a avut parte de dureri inimaginabile in viata ei, dureri provocate de persoanele cele mai apropiate. Durerea, ura, mania inca nu sunt rezolvate in inima ei. Ele sunt vii si ii ravasesc sufletul. Totusi in prezenta lui Dumnezeu isi gaseste pacea. Tanjeste dupa cuvintele incuajatoare ale Scripturii si citeaza de multe ori cuvintele lui Iov cand vorbeste despre ceea ce simte.

Insa, ce o face pe aceasta persoana si nu numai pe ea ci pe multe altele pe care le cunosc, ce ma face pe mine sa imi doresc sa plec si sa caut compania a celor ca mine- a celor care sufera si nu se chinuie sa ascunda acest lucru ci dimpotriva se exteriorizeaza in modul cel mai cumplit posibil?

[...]