Autor: Cecille

...a fost ziua, in care toate visele, sperantele si planurile de viitor mi-au fost ruinate!

ai fost vreodata indragostit/a cu-adevarat? te-a parasit vreodata prietena / prietenul si-atunci ti s-a parut, ca iti fuge pamantul de sub picioare si ca totul se invarte in jurul tau si-ti pierzi tot echilibrul? dar... te-a parasit cumva sotia / sotul? ei, bine, pe mine da! si pot sa-ti spun, ca ceea ce-am descris mai sus, este doar o frantura din tot, ce-am simtit din acea zi si pana azi.

a inceput totul asa de frumos... imi aduc asa de bine aminte de toate detaliile de la inceput, de parca ar fi fost ieri. eram asa de fericiti amandoi... asa de indragostiti... da, ma simteam si eram cu adevarat iubita, un sentiment extraordinar, care te face sa razi, sa dansezi, sa imbratisezi lumea toata... apoi a urmat cererea in casatorie: doar lumanari in jur, cantecul nostru in surdina si inelul stralucitor in mana lui, vocea lui ferma: "vrei sa fii sotia mea?" la scurt timp sarbatoream nunta, ziua cea mult asteptata, urmata de luna de miere, iar apoi de zile, saptamani si luni pline de surprizele (placute sau uneori mai putin placute) inceputului unei vieti in doi! din pacate n-a tinut mult.. doar la 10 luni de la nunta a urmat primul examen, la care sotul meu a cazut. nu, nu e vorba de adulter, ci de moartea celui mai bun prieten al lui. urmarile au fost: departarea de Dumnezeu, de biserica si incetul cu incetul de mine... urmatoarele 10 luni au fost luni de lupta, disperare, rugaciune si speranta, ca totul va fi din nou bine... pana pe 18 iunie, cand sotul meu, iubirea vietii mele, mi-a zis, ca el renunta la lupta pentru casatoria noastra... el vrea divortul! daca crezi, ca n-am facut tot, ce-am stiut eu mai bine, sa-l fac, sa se razgandeasca, te inseli amarnic!

[...]