Autor: Radu Negrean

Am fost avertizat inainte sa ma duc la film ca e foarte sangeros. Pana si taximetristul care m-a dus pana la cinema mi-a spus ca e un film prea “realist”. Primele faze m-au facut sa zambesc - un sat mic, intr-o zona edenica cu oameni simplii si linistiti...

Trece insa repede atmosfera de Eden si filmul te cufunda parca in intunecimea unui plan diabolic condus de forte mai mari si mai puternice decat oamenii care se perinda pe ecran. Filmul socheaza imagine dupa imagine - inimi scoase de mainile dusmanilor, sange, mult sange, capete care se rostogolesc din templul soarelui, oameni insetati de sange - parca pamantul nu-i mai suporta.

Nu stiu multe despre civilizatia Inca - dupa film am citit niste articole in Enciclopedia Britanica despre acesti sangerosi incasi si se pare, de la distanta asa mare de timp la care ma aflu fata de ei, ca Spaniolii au adus pentru acesti nenorociti o mult meritata Apocalipsa.

Interesant cum parca popoarele sunt doar niste piese de sah intr-o Mana invizibila, mare si puternica. Ma simt mic, atat de mic la gandul asta. Cat cantareste o rugaciune pentru poporul meu? Cat cantaresc oamenii buni din tara? Cate crime mai trebuie sa indure pamentul pe care stam pana sa se sature de noi? Cat trebuie sa scada numarul oamenilor evlaviosi ca sa vina si peste noi Apocalipsa?