Autor: Norrishor

Foto: Allison Choppick

Servus! Nu-i aşa că şi ţie îţi este foame la fel ca şi mie? Da… sunt prea grăbită ca să mai ajung până acasă şi chiar dacă aş ajunge, e prea scurt timpul să mai gătesc ceva de-ale gurii. Aşa că opresc la „restaurantul” („Fabrica de sandvişuri”) din colţ şi comand o shaorma cu multă maioneză, o cola dietetică şi o cafea. Calculez. Exact 15 lei şi 15 minute ca să savurez cele comandate. Nu ştiu dacă sandvişul tău e la fel de delicios ca al meu, dar cu siguranţă nu mai avem suficient timp pentru cele trei feluri de mâncare pe care le gătea mama şi din care ne înfruptam toţi, dar cred că ne-am obişnuit deja cu „gustul fără gust” al minunatelor sortimente de mâncăruri fast-food. De la o vreme până şi mâncatul a devenit o chestiune mecanică. Nu mai simţim nimic decât senzaţia că ori am mâncat prea repede, ori era prea fierbinte, ori nu ştim când s-a golit farfuria. Cert e că acum degetele nu mai sunt o ţintă (adică nu ne mai lingem pe degete) şi singura problemă care ne mai rămâne este un stomac schingiuit. Dar, dacă asta ar fi chiar singura noastră problemă, ar fi ceva. Însă, din păcate, exact la fel stăm şi la capitolul relaţie cu Dumnezeu.

[...]