Autor: Emma Mocan

Am stat multe in ultimele zile si m-am intrebat: pentru ce sunt “construiti” prietenii adevarati? Defapt... trebuie intai sa-ti definesti prietenul si relatia de prietenie, ca sa poti vorbi despre prieteni buni. Dar sa nu deviem.

Nu stiu in ce fel de relatii sunteti voi implicati, dar prietenii mei sunt niste oameni extraordinari, cu care ma simt mereu in apele mele, fata de care n-am secrete si ganduri neimpartasite. Ne putem suna la orice ora. Suntem mereu “acolo” unii pentru altii. Ne tinem spatele, si ne sustinem unii pe altii cand barfa da tarcoale. Ne scriem mesaje si ne sunam. Suntem toti in aceeasi retea de telefonie, si suntem “numere favorite” unii altora. Facem multe lucruri impreuna. Si credem unii in visele altora. Stim ce ne framanta, si ne ajutam in perioade grele. Am facut o multime de nebunii impreuna. Am calatorit mult si am trait numeroase experiente minunate impreuna. Cu timpul am ajuns sa ne cunoastem foarte bine.

[...]

Autor: Elena Sarmasan

“And they lived happily ever after!” E ceea ce auzi intr-o după amiaza de vara, când soarele e atât de dogoritor, încât e nevoie sa te răcoreşti cu un pahar de suc rece si un film vizionat in casa. Sunt poate cele mai populare cuvinte intr-o propoziţie, le auzi când deschizi radioul, le citeşti pe filele din urma ale unei cărţi si le vezi întipărite in aşteptările tuturor. Mai mult, sunt precum o formula magica, menita sa îndeplinească orice dorinţă din sufletul celor ce aleg sa fie unul si nu doi.

Si totuşi, in spatele acestei măşti adesea purtata de cei care-si trăiesc povestea de dragoste, se ascunde o cu totul alta realitate. Ironic, acel “ever” isi găseşte tot mai des si tot mai repede un sfarsit. Ceea ce te face sa te întrebi “de ce?” si mai ales, cum se poate trece de la a iubi si a dori sa protejezi pe cineva, la a ura si a distruge? De ce in loc de unul sunt doi? In loc de pace si armonie, exista lupte si razboi? Oricât de mari sunt sacrificiile, orgoliile se dovedesc a fi si mai înalte. E veşnicul blestem sculptat de mii de ani in fiecare celula din noi. Si nu exista oameni, bărbaţi si femei, care sa nu se fi lovit de el si neputinţele ce le creează.

[...]

Autor: Sebastian

Iti scriu pentru prima data pentruca am simtit nevoie sa te anunt ca sunt bine si ca astept momentul cand te voi afla. Nu stiu daca va ajunge candva la tine aceasta scrisoare, dar in drumul ei spre tine as vrea sa fie vazuta si de alte necunosute X si necunoscuti Y.

Eu sunt acea necunoscuta Y din ecuatia ta, dar as putea spune ca sunt chiar ecuatia insasi, caci ea ma formeaza si sunt o parte din ea. Ma lupt cu ecuatia asta de 20 de ani, sunt atatea necunocute, atatea metode pe care trebuie sa le folosesc, atatea principii si nu mi-e deloc usor. Nici tie nu cred ca ti-e usor, sunt sigur de asta. Probabil ca mereu privesti in ecuatia ta la acea necunoscuta Y, te intrebi cum sa o afli, cand va fi momentul, la ce te va ajuta…toate intrebari pe care mi le pun si eu.

[...]

Autor: Emma Mocan

Dragi colegi de breasla, liberi de marile responsabilitati ale vietii, din plin-gustatori de libertate: dragii mei studenti.... cei care stiti ce gust are cafeaua in sesiune, si plecatul in ultimul moment la curs, cei pentru care noaptea si ziua sunt una, cei care mancati covrigi cu iaurt la pranz, cei care sunteti aproape vesnic fara bani, cei care sunteti la curent cu toate filmele, cu toate spectactolele si concertele din oras, cei care frecventati cafenelele cele mai ieftine, cei care nu ratati TIFFul , cei care cunoasteti orasul din interminabile plimbari pe jos sau cel mult cu autobuzul, cei care cititi carti si cursuri in drum spre scoala si ziare pe sub banci, cei care insfacati 7seri in orice local intrati, cei care dormiti, manancati si invatati pe apucate, cei care indurati dar nu va plangeti, va bucurati, iubiti si va revoltati, cei care n-aveti bani pentru papuci dar nu puteti trai o luna fara internet, cei care visati la un viitor maret, presarat cu ne-munca dar plin de bani, cei pentru care zacusca e “the-food”, cei care intelegi forfota orasului, cei care dati forfota orasului, cei care sunteti orasul...

[...]

Toamna!!!?
Nu îmi place.
O tristeţe apăsătoare îmi umple sufletul. De când eram un ţânc şi vagabondam pe uliţele copilăriei asociam toamna cu Muma Pădurii ce-mi fura bucuria libertăţii din vacanţă, îmi alunga cântul şi căldura verii.
Toamna mă ţinea în casă rânjindu-mi în geamuri cu reci picături de ploaie.
Anii au trecut. Am crescut. Multe toamne mi-au trecut prin viaţă, fiecare lăsând urme.
Şi fără se vreau sunt prins în jocul ciclic: toamnă - iarnă - primăvară - vară - toamnă.
Nu mai cred în personajele din basme, dar frica de toamnă a rămas adânc întipărită în mine.
Şi acum, ca şi atunci, sub o altă formă, mai profundă, toamna îmi pune sufletul la încercare. Aceeaşi cădere tăcută a frunzelor, acelaşi gol al pădurii lipsită de mirajul cântului, acelaşi cer apăsător ce stă gata să cadă sub greutatea norilor umezi, aceleaşi nopţi lungi şi friguroase. Toamna a rămas aceiaşi... eu m-am schimbat.
Şi asemeni unui vârtej de vânt ce împrăştie frunzele muribunde, căzute din nu ştiu ce copac, toamna mă vizitează... din nou.

Cri cri toamnă cri
nu credeam c-o să mai vii...
Meo

Autor: Dox

Am cautat iubirea, am gasit-o dar am pierdut-o - n-am crezut niciodata ca o voi mai gasi. Tu insa mi-ai dat-o inapoi inmiit. Sa ma laud cu ea? E de la Tine!

N-am vrut sa am copii. Ii numeam "monstrii mici" si nici nu vroiam sa ma gandesc ca as putea fi tata vreodata. Acum insa, ii iubesc zambetele, scancetele si toate mutritele pe care le face. Pot spune ca niciodata n-am fost mai fericit si mai implinit. Si asta e tot un dar de la Tine.

Stateam intr-o garsoniera si nici vorba sa ma gandesc ca as putea avea o casa a mea. O casa! Si uite ca acum privesc in jur si ma minunez de modul in care Tu ai lucrat.

N-am nimic ce sa nu fi primit de la Tine. Nu ma pot lauda cu nimic si sa spun ca este realizarea mea. NIMIC.
Cu bune, cu rele, cu greutati, cu bucurii, ai facut din viata mea ceva frumos. Dupa momentele de necaz si disperare, ai adus cer senin si implinire. Nu stiu ce-mi mai rezerva viata, dar stiu ca Tu nu vei fi niciodata departe.

N-as vrea sa inchei mica mea rugaciune, fara sa va dau si voua posibilitatea sa-i multumiti lui Dumnezeu pentru tot ce face in vietile voastre. Sunteti bineveniti sa continuati gandurile mele... Haideti sa-i multumim impreuna.

Autor: Masonetti

Crestinismul este o chestiune complet egoista! Urasc chestia asta! Suntem in aceasta ecuatie doar din motive personale, pentru ca functioneaza pentru noi! Suntem mai feericiti, mai plini de speranta, cu mai mult succes... Majoritateea dintre noi devenim crestini pentru vieti mai bune, ca sa primim mantuirea, sau salvare, ca sa traim o "viata din belsug" sau cine stie ce alt motiv. Oricare ar fi acesta, tu si cu mine am facut-o pentru noi insine. Poate pentru a scapa de ceva frica din trecut, sau poate ca sa evitam un destin etern. Dar ce este acea viata din belsug despre care se vorbeste tot mai mult in ultima vreme?

Cu nici un chip nu este o viata comoda aici pe pamant ci mai degraba inseamna "vinde tot si da la saraci" in slujire fata de ei. Am avut ocazia sa vad multe frumuseti ale lumii acesteia, si de fiecare data ma intreb, "daca pentru o existenta efemera aici pe pamant Dumnezeu a risipit atata creativitate si frumusete, oaree cum va arata cerul pee care ni-l pregateste, pentru vesnicie?!"

[...]

Autor: Santiago

Nu stiu sa existe povara mai mare decat Harul. Nu stiu sa existe lant mai greu decat Harul. Nu stiu sa doara ceva pe pamantul asta mai tare decat Harul. Nu stiu sa existe ceva mai incapatanat decat Harul.  Nu stiu sa existe nadejde mai mare decat Harul.

A avut Dumnezeu ideea asta nebuneasca sa inunde tot pamatul cu Harul Lui. Si acum, oriunde te intorci dai peste el - precum intr-un cosmar in care oriunde ai merge gasesti indicatoare ce te indreapta mereu si mereu in aceasi directie.

Poti sa-ti pierzi inspiratia, poti sa-ti pierzi sentimentele, poti sa-ti pierzi chiar si credinta, Harul Lui v-a ramane mereu acolo. Nu trebuie decat sa deschizi ochii. Bineinteles ca mai apoi trebuie sa deschizi mintea. Si dupa aceea sa-ti schimbi faptele. Si in sfarsit, sa traiesti regretele constientizarii faptului ca pacatele se iarta, insa consecintele raman.

[…]

Autor: Emma Mocan

...Si stand asa pe marginea patului, acultand ploaia dansand pe acoperisul de tabla si vantul vuind intre copacii din spatele casei, mi-am dat brusc seama cat de hoti suntem noi oamenii, cu noi insine. Ok, poate “hot” nu e cel mai bun cuvant. Desi ne furam. Furam mult, furam ca la romani: furam cu pumnul, furam cu punga, furam cu caruta si masina si tirul. Dar dand dovada de un autentism aparte, ne furam in primul rand pe noi.
[...]

Autor: Anca

Imaginea aceasta ma face sa zambesc oridecate ori o privesc, chiar ma face sa rad. Ma face sa rad pentru ca in primul rand, e foarte amuzant sa vezi un barbat in toata firea - sotul meu, Radu "plangand" cot la cot cu un bebelus - fiul meu, Mihai. Pe de alta parte ce ma amuza este disperarea fiului meu cand se apropie ora mesei. Mi se pare de-a dreptul "exagerata" aceasta disperare, mai ales ca deja ar fi trebuit sa invete ca mancarea e la doi pasi de el si se face din trei miscari...

Plangeti cu cei ce plang... Pavel da acest indemn (capitolul 12 din Romani) in contextul in care vorbeste despre biserica si despre modul in care aceasta ar trebui sa functioneze. Unul din cele mai grele lucruri mi se pare uneori acesta - sa plang cu cei ce plang si asta pentru ca am senzatia uneori ca problemele de care se plang unii sunt de-a dreptul nesemnificative, sau copilaresti iar reactia acestora la aceste probleme este chiar exagerata.

[...]

Autor: Lavinia Moiceanu

As face pentru dragoste un palat in care sa se simta la ea acasa, cu fotolii largi si multe candelabre ca sa fie vazuta. As primi-o cu bratele deschise de oriunde ar veni, as tine-o ca-n puf, i-as darui cele mai frumoase cadouri. Ca sa vada ca tin la ea si ca o apreciez cand o am. As tine poate palatul incuiat, totusi. Nu oricine are parte de dragoste si nu oricine o poate tine in conditiile pe care eu i le ofer. Deci, probabil ca as tine-o numai pentru mine si, daca tot am gasit-o, nu cred ca o s-o mai impart sau... Dar ce m-as face daca ar trebui sa o dau? Cu cine ar putea ea sa imparta palatul facut de mine? Daca paraseste palatul, o s-o mai gasesc? Oare cat as alerga sa o aduc inapoi?

Autor: Emma Mocan

Nu, aceste randuri nu sunt depre cenzura. Acela e un bip mai lung... biiiiiiiiip. Aceste randuri sunt despre apelul scurt pe care cineva il indreapta spre altcineva, cand vrea sa comunice. (in alte litere, un “beep”).

“Iti dau un bip cand plec de acasa”. “Da-mi un bip si te sun”. “Da-mi doua bipuri pentru da, un bip pentru nu”. “Iti dau un bip daca vin”. “Bipuie-ma daca gasesti magazinul de becuri”. “Iti dau bip la ore fixe, sa stii ca ma gandesc la tine”. “Da-mi un bip daca vrei sa-ti iau si tie covrig”. “Da-mi bip cand intra profa”. “Iti dau bip cand ies din examen”.
...Si bine-cunoscutul: “Ti-am dat bip, si sunt voinic”...
[...]