Fugim de monotonie, de repetari, de obiceiuri... insa generozitatea nu poate exista daca nu devine obicei. E in natura ei de generozitate. Nu poti sa fii generos o singura data. Pentru ca daca e asa cu siguranta vei privi in urma ca la ceva... nesabuit.

Dumnezeu ofera porunca zeciuielii ca pe un semn; un semn al aducerii aminte ca TOTUL vine de la EL. Isus traduce foarte frumos intelesul poruncii aratand spre batrana care arunca in visteria templului punguta cu ultimii doi banuti. Ne-am obisnuit sa gandim "fariseieste" numarand in primul rand cele 9 parti ale noastre, lasand la urma ce e al LUI, uneori uitand a 10 parte.

Incep inca de pe acum sa simt vibratia Craciunului, a Darului nemeritat.

Generozitatea trebuie sa fie un raspuns la darul TOTAL al vietii fara de moarte.

Pay it Forward! Da mai departe!

Dragilor, de ceva vreme tot citesc ce scrieti si ma bucura si ma sperie totodata ce diversi pot fi si gindi oamenii. Uneori imi doresc sa comentez si eu cite ceva si imi dau seama ca sunt de acord si cu unul si cu celalalt, chiar daca discutia este in contradictoriu. No, si de aceea tare greu m-am urnit sa scriu si eu ceva, dar pina la urma m-am hotarit sa va spun ce ma roade de ceva vreme, poate ma ajutati voi ...unde sunt atitea capete iluminate trebuie ca vor fi sugestii bune.

Eu sunt una dintre cele mai comune persoane pe care le-am cunoscut in viata mea. Nu stralucesc cu nimic, nu ranesc prea tare, nu incalzesc prea mult. Am o groaza de ani pentru cit am strins in viata mea, si acum stau fata in fata cu viata mea si imi dau seama ca in afara de religiozitate nu am prea cistigat nimic. Am invatat, am cautat si totusi am descoperit ca nu imi place nimic in mod special, nu ma incinta nimic la extreme si ma gindesc ca mi-as dori ca macar intr-un domeniu din viata mea sa realizez ceva...si nici macar nu stiu ce...Cred ca e cea mai mare criza din viata mea, in afara de teorie (de care m-am plictisit) nu stiu prea multe.

Voi cum sunteti, cum ati descoperit acel ingredient care va face unici si neplictisitori?

Maria

Autor: Emma Mocan

Nu te-ai intrebat niciodata cum ai putea cumpara timpul cuiva? Sa ma explic....
Ce ai putea oferi cuiva pentru a-ti oferi timpul lui. Poate doar pentru o plimbare, sau un telefon, sau un serviciu, sau o informatie, sau doar sa vina cu tine la dentist, cand ti-e groaza sa mergi singur. Timpul e o valoare. E ireversibil si aceasta directionalitate a lui il face si mai pretios. Sigur ca ne pierdem toti in lucruri mici si nesemnificative, care ne rod cu egoism timpul. Dar exista si un timp cu valoare, si acesta e timpul... dat!

Eu am invatat si invat sa pretuiesc timpul primit in dar. Pentru ca traim o lume a vitezei, se intampla multe lucruri in timp putin. Toate datele unei probleme se pot schimba in cateva ore, si intr-adevar, n-aduce anu’ ce-aduce ceasu’.

[...]

...sau fictiune convenabila?

Autor: Dox

Cine n-a auzit de termenul de “incalzire globala”? Lumea din ziua de azi e obsedata cu ceea ce se numeste “schimbari climatice antropogenice”. Prin acest termen “pretentios” se afirma ca incalzirea climei se intampla din cauza activitatii omului si nu din cauze geologice sau biologice cum ar fi inmultirea dioxidului de carbon, vulcanism si respiratia vegetatiei globale.

Doctrina ca prin consumul de combustibili fosili si gazele eliberate de arderea acestora schimba radical clima Pamantului este larg mediatizata (cati dintre voi ati auzit de filmul - un “An Inconvenient Truth” promovat de Al Gore?). Pe un ton isteric promotorii acestei doctrine sustin ca in cativa ani atmosfera noastra va fi atat de imbibata de excesul de dioxid de carbon si alti producatori de smog, incat pamantul va intra intr-un proces ireversibil de incalzire. Vor rezulta mari intinderi desertice, coaste inundate, multe zone agricole vor deveni neutilizabile si vor muri milioane de oameni.

Zelul promovarii ipotezei incalzirii globale a ajuns la proportiile unei religii - religia inchinarii la Pamant. Pamantul este in ipoteza asta, marele originator si sustinator al vietii. Acest punct de vedere reprezinta o evolutie normala din gandirea evolutionista. Daca legendarele “miliarde de ani” au fost suficiente sa produca omenirea asa cum o stim, atunci protectia mediului se ridica la rang de religie. “Stiinta” se transforma in cler si opiniile care difera de “linia principala” intolerate si reduse la tacere.

[...]

Am descoperit cu surprindere dimineata asta un alt punct de vedere decat cel vehiculat pana acum. Am citit carti care descalifica intrebarea "De ce?" atunci cand vine vorba de relatia noastra cu Dumnezeu. Carti care ne invata sa ocolim aceasta intrebare si cu acceptare sa incercam sa invatam ceva din incercari.

Iov nu era prins intre bine si rau, ci oarecum intre bine si bine. Pe de o parte intrebarea lui era justificata de neprihanirea lui (pana si Dumnezeu se lauda cu asta) iar pe de alta parte Dumnezeu este indreptatit sa permita ceea ce doreste in viata lui.

Totusi ideea noua pe care am surprins-o era justificarea intrebarii lui Iov, in contextul neprihanirii lui. Daca sunt fara pacat, de ce ma pedepsesti? Si de aici oarecum tragedia noastra, postmoderna a lipsei de oameni cu constiinta neprihanirii. Cati dintre noi ar fi in stare sa se declare sfinti si sa poata, justificat, sa ceara un raspuns la intrebarea "de ce, Doamne?".

Autor: Emma Mocan

O, cat de usor judecam fara sa cautam adevarul din adanc, si cat de usor ne lasam furati de mirajul aparentelor. Cat de usor ne (des)calificam unii pe altii, fara sa ne iertam nimic, fara sa ne iubim, fara sa intelegem, defapt, ca toti suntem in aceeasi arca.

Suntem comozi. Suntem comozi in cautarile noastre si in judecatile noastre. Pe cat de tare simplificam unele lucruri, pe atat de tare le complicam pe altele. Ne complicam pe noi. Ii complicam pe ceilalti. Ne complicam viata. Ne roadem unghiile in lucruri nesemnificative. Ne gasim coltul nostru undeva pe o stanca sus de unde aruncam in ceilalti cu pietricele. Suntem egoisti, egocentrici si credem mereu ca avem dreptate. Dar a cui e dreptatea?

[...]

Autor: Meo

… si stropii de ploaie ce-mi picura ranile.
Plang noroiul urmelor lasate de strainele ganduri.
Plang falfairile de aripi ce-au plecat lasandu-mi pustie muzica.
Plang tristetea copacilor dezbracati, parca prea devreme.
Plang frigul ce mi-a înghetat orice sentiment.
Plang lacrima soarelui ascuns dincolo de mine.
Cine?
Cine-mi zambeste?
Cine-mi canta?
Cine-mi spala rana?
Cine-mi imbraca sufletul?
Cine-mi aprinde focul?
Ma-ncovoi… imi inchid pleoapele si …
astept… alte vremuri!
Le mai ajung oare?

Autor: Lavinia Moiceanu

Exista o multime de contexte in care ne putem face o prima impresie despre oameni. Putem sa vedem pe cineva facand un anumit lucru si sa-l includem intr-o categorie, sau sa vedem pe cineva imbracat intr-un fel anume si sa avem o impresie despre el. Foarte greu te poti debarasa de o idee pe care ti-ai facut-o despre cineva, daca inainte sa-l cunosti aveai o alta imagine despre acea persoana. Se spune ca oamenii din regiunile cu clima calda sunt ospitalieri, de aici ar rezulta ca locuitorii statelor nordice ar fi ceva mai distanti , poate. Sau multe alte stereotipuri care exista pe lumea asta. Cand ajungi sa realizezi ca stiai un lucru despre cineva, dar il cunosti altfel, iti dai seama cate mai ai de invatat si ce usor avem tendinta de a forma propriile categorii si criterii de "departajare" in societate.

[...]

Autor: Emma Mocan

E greu uneori pur si simplu sa traiesti. E greu sa traiesti cand stii ca ai totul si nu meriti nimic. E greu sa traiesti cand stii ca iubesti oameni care nu te iubesc inapoi, si inviti in viata ta oameni care nu te doresc. E greu sa traiesti sub soarele de toamna cand inauntru viforul iernii urla.

E cu atat mai greu cand incerci sa misti un deget, in lume , sa “meriti” putin din totul intins pe masa. E greu sa te faci iubit si uneori imposibil sa te faci dorit. E greu sa aduci primavara. E greu sa pornesti schimbarea si uneori imposibil s-o mentii.

[...]

Autor: Norrishor

Nu stiu voi cum faceti fata problemelor, însa eu, atunci cand sunt prea multe sau la intervale prea apropiate, ori ma simt coplesita ori clachez. Dar asta - recunosc - este pentru ca atentia mea adesea este îndreptata asupra problemelor si nu asupra Aceluia care îmi poate da puterea suficienta de a face fata situatiei.

Hai sa va povestesc un episod din viata mea pe care înca nu s-a pus praful. De ceva timp, imprimanta mea nu mai face casa buna cu unitatea centrala. De fiecare data cand o instalez, calculatorul mi se suparara si se restarteaza la nesfarsit. Am renuntat la imprimanta în favoarea computerului. Nu mai devreme de saptamana trecuta mi s-a stricat si tastatura. Evident, a început sa-mi faca probleme si monitorul. si ca povestea sa fie completa, hardul deja ma anunta ca îsi traieste ultimele clipe de viata.
Poate veti spune ca nu e mare lucru, toti am trecut pe aici, însa aventura mea nu s-a sfarsit. Nu mai departe de cateva zile în urma am pierdut toate documentele mele cele mai importantede pe computer pentru serviciu, pentru facultate si personale, la care am muncit saptamani, poate luni întregi. Cateva... sute de documente. Ca sa nu mai vorbim si de multe alte materiale precum imagini culese în timp, muzici bune, carti si tot asa. Iar ultimul back-up facut e de negasit.

Mi-a fost clar ca nu e o pura întamplare.

[...]

Autor: Dox
Ne zbatem zilnic sa ne mearga mai bine. Lucram, gandim, visam ne scolam cu gandul ca odata, intr-un viitor mai apropiat sau mai departat lucrurile se vor inbunatati. Acelasi gand il au si cei care se duc in "vest" la munca. Unii vor sa scape de Romania si atmosfera ei, altii vor doar sa stea o vreme si sa se intoarca mai bogati. Se pare insa ca printre ei, este si o alta categorie de romani - cei are vor sa profite de marginile extinse ale Europei - romani care au profitat fie de slabiciunile celor din jur fie au fortat nota furand, inseland, ba chiar jefuind pe semenii lor - si aici si acolo.

Ma uit cu groza la stirile din ultima vreme - in Italia, parca romanii isi dau in petec din ce in ce mai mult. Nu, nu-i vorba doar de romi de origine Romana. Nope! Chiar daca se vrea o alunecare pe panta etnica, NU cred ca e asa. Si in Spania sunt borfasi - si nu-s toti romi. Si in Anglia, de fapt, ce mai, in toata Europa. Suparator e ca acesti conationali ai nostri ne fac de ras si oriunde te duci, ca turist sau la lucru, lumea te asociaza cu ei.

Ce-i de facut?

[...]

Autor: Santiago

Prietena mea este ortodoxa. Eu sunt baptist. Ne-am ‘pipait’ pe tacute si cu precautie radacinile religioase si… nu, nu am descoperit miezul ascuns si dulce al ortodoxiei, „dreapta credinta“ in traducere libera. Nu, am descoperit doar imobilitatea si anchilozarea de care sunt cuprins. Rigiditatea totala si ingrozitoare de care sunt in stare. Mi-am descoperit barnele din ochi.

Cu un cinism teribil aveam pretentia ca ea sa se schimbe in totalitate in timp ce eu sa raman acelasi, pentru ca eu eram cel perfect, in timp cea ea trebuia inca sa mai faca ceva drum pana sa atinga desavarsirea. Eu eram modelul demn de urmat. Normal ca nu o spuneam in cuvintele astea clare si evidente, insa o sugeram, subtil, prin fiecare aluzie, fiecare nuanta. Ea, mereu ea era cea care trebuia sa vina in intampinarea mea, eu trebuia doar sa stau si sa-i contemplu efortul. Eram gata sa o iubesc pentru ceea ce ar fii putut sa devina, insa eram incapabil sa o iubesc pentru ceea ce ea era deja.

[...]