Autor: Santiago

Prietena mea este ortodoxa. Eu sunt baptist. Ne-am ‘pipait’ pe tacute si cu precautie radacinile religioase si… nu, nu am descoperit miezul ascuns si dulce al ortodoxiei, „dreapta credinta“ in traducere libera. Nu, am descoperit doar imobilitatea si anchilozarea de care sunt cuprins. Rigiditatea totala si ingrozitoare de care sunt in stare. Mi-am descoperit barnele din ochi.

Cu un cinism teribil aveam pretentia ca ea sa se schimbe in totalitate in timp ce eu sa raman acelasi, pentru ca eu eram cel perfect, in timp cea ea trebuia inca sa mai faca ceva drum pana sa atinga desavarsirea. Eu eram modelul demn de urmat. Normal ca nu o spuneam in cuvintele astea clare si evidente, insa o sugeram, subtil, prin fiecare aluzie, fiecare nuanta. Ea, mereu ea era cea care trebuia sa vina in intampinarea mea, eu trebuia doar sa stau si sa-i contemplu efortul. Eram gata sa o iubesc pentru ceea ce ar fii putut sa devina, insa eram incapabil sa o iubesc pentru ceea ce ea era deja.

[...]