Am descoperit cu surprindere dimineata asta un alt punct de vedere decat cel vehiculat pana acum. Am citit carti care descalifica intrebarea "De ce?" atunci cand vine vorba de relatia noastra cu Dumnezeu. Carti care ne invata sa ocolim aceasta intrebare si cu acceptare sa incercam sa invatam ceva din incercari.

Iov nu era prins intre bine si rau, ci oarecum intre bine si bine. Pe de o parte intrebarea lui era justificata de neprihanirea lui (pana si Dumnezeu se lauda cu asta) iar pe de alta parte Dumnezeu este indreptatit sa permita ceea ce doreste in viata lui.

Totusi ideea noua pe care am surprins-o era justificarea intrebarii lui Iov, in contextul neprihanirii lui. Daca sunt fara pacat, de ce ma pedepsesti? Si de aici oarecum tragedia noastra, postmoderna a lipsei de oameni cu constiinta neprihanirii. Cati dintre noi ar fi in stare sa se declare sfinti si sa poata, justificat, sa ceara un raspuns la intrebarea "de ce, Doamne?".