Autor: Jenu

Foto: Vinícius Sgarbe

Se apropie Craciunul, si toti copiii asteapta sa isi primeasca darurile aduse de Mos/Parinti/Bunici, care cum.Dar cel putin o copila nu asteapta asta... nu asteapta sa isi vada sub brad cadouri, sau poate ca nu asteapta sa vada macar un brad.

Azi mi s-au inmuiat picioarele cand am vazut intrand intr-un magazin o copila care discuta cu mama mea. Mi-am adus aminte de copila asta: am mai intalnit-o si anul trecut, tot in perioada aceasta. Era plina de frig, si statea si cerea de la oameni. Ce mi-a atras atentia a fost faptul ca imi cerea ceva de mancare nu bani. Am luat-o cu mine sa ii cumpar un "snitel"... atunci a fost ultima data cand am vazut-o, pana astazi. Cand a intrat in magazin mi-a zambit, m-a tinut minte :).

[...]

Prima intrebare legitima ar fi: Ce este Craciunul?

"Craciunul este denumirea sarbatorii Nasterii lui Isus Hristos, celebrata in calendarul crestin la 25 decembrie."

Biserica timpurie nu a sarbatorit de fapt nasterea lui Hristos in decembrie pana la Telesphorus, care a fost al doilea episcop al Romei.

Sarbatoarea era tinuta deseori in septembrie, adica in timpul festivalului evreiesc al trompetelor (Rosh Hashanah din zilele noastre). In 320, Papa Julius a mentionat 25 decembrie ca data oficiala a nasterii lui Iisus Hristos. In anul 325, Constantin cel Mare, primul imparat roman crestin, a introdus Craciunul ca o sarbatoare fixa ce se celebra in data de 25 decembrie. In anul 354, episcopul Romei, Liberius, a ordonat in mod oficial credinciosilor sai sa celebreze nasterea lui Isus pe 25 decembrie.

Popularitatea Craciunului a inceput in 1820 prin cartea lui Washington Irving "Cum se tine Craciunul la Bracebridge Hall".

In 1834, Regina Angliei, Victoria, si-a adus sotul german, Printul Albert, la castel, introducand in imperiu traditia bradului de Craciun si a colindelor ce se tineau in Europa.

[...]

Autor: Dox

Ce frumos! Se pune zapada si se acopara gropile si noroiul, si mizeria. Devine totul alb si imaculat. Macar pentru o vreme.

Asteptam dimineata un taxi sub fulgii mici de zapda care cadeau peste tot in jur. Nici nu mi-am dat seama cand am cazut in reverie. Gandurile mele au inceput sa zboare printre fulgii de nea, si am retrait momente din anul asta, unele pe care as fi vrut sa le uit, altele la care am zambit... M-am trezit din visare cand s-a deschis usa in fata mea: "La comanda asteptati?" Am urcat in masina si am inceput sa povestesc cu soferul.

Cat de asemanator e dansul fulgilor de zapada cu freamatul valurilor marii. Cat de usor poti sta sa visezi privind valurile sau privind micile stelute indreptandu-se catre pamant.

Ma gandesc inevitabil la anul care trece. Mai e putin si e Craciun. E bine ca se pune zapada peste noroi. E bine sa mai uiti. Sa lasi sa cada fulgii uitari peste viata ta. Sau macar peste ce nu-ti place sa-ti aduci aminte.

Ce bine c-a venit Iisus pe Pamant. Ce bine ca din cauza Lui, odata, vom fii si noi, de-adevaratelea, albi, puri, imaculati; nu doar acoperiti cu un strat subtire de zapada care se topeste.

Astept cu drag, aceea zapada, aceea curatire deplina.

Autor: Emma Mocan

Foto: Mike Wade

Orice cultura se construieste in jurul unui mainstream, a unei tendinte generale care mizeaza pe aceleasi principii si se desfasoara pe aceeasi directie. Dar pe langa orice miscare de acest gen, graviteaza alte mici curente, care fie nuanteaza principiile de baza, fie le accentueaza diferit, fie, dimpotriva, merg in sens opus.

Aercurat imi pare tot mai mult o astfel de ramura a comunitatii crestine. Suntem o mana de oameni dintre care unii scriem, altii comentam, altii doar citim, iar altii doar criticam. Dar sa vorbim putin despre directia noastra: ma bucura sa vad in interiorul nostru o recunoastere a umanitatii noastre, a omului cazut in pacat, condamnat la a trai intre cele trupesti. Ne e greu sa ne desprindem de lume, de filozofii, de dependente, de timpul irosit, si, in fond, de raul din noi. E adevarat si demna de observat in lumea crestina un fel de negare permanenta a omenescului din om, a partii vulnerabile. Toti ne straduim sa parem bucurosi, si, poate mai mult decat atat - fericiti.

[...]

Autor: Anca

Priveam ieri dupamasa din mijlocul canapelei din living pe fereastra laterala asa dintr-o pozitie mai ciudata in care daca m-ar fi vazut maica-mea mi-ar fi zis sa nu ma uit asa ca-mi rasucesc gatul. Nu vedeam mare lucru - dar deasupra masinutei din curte, in departare, o imagine superba imi fura ochii - arata ca o pictura in miniatura - varfurile a trei copaci impunatori, cu ramurile in pielea goala se conturau pe o dara de cer rozaliu cu nori gri deschis deasupra orizontului, iar in spate de tot un munte mic, movuliu si incretit. Mda, stiam ce se afla in apropierea acelor copaci din departare - o mica fabricuta de nisip care ori de cate ori trec pe langa ea imi produce asa un sentiment pe care tin minte ca-l experimentam pe vremea impuscatului comunist cand aducea vorba despre constructia socialismului in epoca de aur a RSR. Insa ciudat, aceasta bucatica de informatie pe care mintea mea rationala si realista mi-o macina constiincioasa si mi-o aducea la cunostinta, nu ma afecta prea mult. Puteam face abstractie de ea si ma puteam bucura de privelistea aceea...

[...]

Autor: Ileana Cosanzeana

Nu Unde esti? Stiu unde esti. Dar nu te vad. Nu te simt. Si-mi refuz constant efortul de a te percepe cu tot ce sunt. Mintea mea iti (re)cunoaste prezenta, dar inima mea obosita goneste dintr-o parte in alta dupa lucruri mici si lucruri mari, lucruri bune si lucruri rele, dar lucruri care ma obosesc. Ma obosesc atat de tare incat uit sa ma duc la scoala sau urc in autobuzul gresit... atat de tare incat nu mai caut nimic si nu mai vreau nimic. Doar o pace si-o odihna a ochilor, a mintii, a trupului, a spiritului.

Am obosit. Cautandu-Te. Cautandu-ma. Cautand un “noi” caldut si intim, un spatiu in care sa fie loc pentru inima mea si pentru dragostea Ta vindecatoare, un loc in care nimicul meu sa conteze in Totul Tau.
Sunt ostenita. As vrea sa-mi fi mai aproape, as spera sa-mi canti mai frecvent, sa ma legeni mai des, sa ma tii in brate mai strans.

Poate o faci. Stiu ca o faci. Dar nu te vad. Nu te simt. Si-mi refuz constant efortul de a te percepe cu tot ce sunt.

Mi-a ramas inchinarea. Accea a mintii. Dar iti las sufletul meu obosit, sa faci ce stii cu el, si cu toate simturile lui tocite.

Autor: Emma Mocan

Draga mea tara, cred ca nu ti-am spus tare demult, cât te iubesc. Te iubesc, asa cum esti. Cu trenurile tale, si cu tiganii tai, cu mirosurile tale si cu preturile tale, cu tot comunismul tau, si cu perioada asta de tranzitie care nu se mai termina. Te iubesc pentru gunoaiele tale si pentru gospodariile tale. Iubesc românii tai care-si taie porcul singuri si care stiu de toate: de la fotbal si politica, la instalatii si reparatii auto. Ceva din mizeria care se aduna pe strazi primavara, când se topeste zapada si din noroiul de pe strazile tale neasfaltate îmi provoaca mereu si mereu acelasi sentiment de mândrie. Spiritul morocanos si certaret al locuitorilor tai ma face sa zâmbesc, de fiecare data când ma gândesc la tine. Birocratia ta ma impresioneaza, iar gradul de coruptie la care ai ajuns ma uimette pe zi ce trece. Iau vitamine, ca sa-ti evit spitalele, iar sistemul tau educational ma face sa cred în fortele mele. Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Nicolae Grigorescu, Nicolae Ceausescu, mos Nicoalae, sfântul Nicolae si fiecare Nicolae care trece prin fata mea, îmi aminteste de creativitatea onomastica a românului. Iar stirile de la ora 5 îmi amintesc zilnic faptul ca în România nu se pierde timpul. Te iubesc pentru muzica ta ieftina, si pentru manelele tale autentice, te iubesc pentru fetele tale frumoase si dezbracate, pentru capsunarii tai harnici, pentru cersetorii tai, pentru ungurii tai, pentru betivii tai, pentru tot ce esti, dar mai ales, pentru tot ce ai putea sa fii.

Iubita România, te iubesc atât de mult. Te iubesc pentru ce mi-ai dat, ce mi-ai luat si ce ai facut din mine. Te iubesc pentru absurditatea ta, si pentru spiritul tau atât de autentic. Te iubesc pentru aerul tau curat si pentru românii tai buni.
Iubita tara, te iubesc pentru ca prea mult din ce esti tu, e în mine.
Iubita tara, te iubesc pentru ca sunt român, din România.
Iubita tara, te iubesc pentru ca eu cred în tine!