Autor: Ileana Cosanzeana

Nu Unde esti? Stiu unde esti. Dar nu te vad. Nu te simt. Si-mi refuz constant efortul de a te percepe cu tot ce sunt. Mintea mea iti (re)cunoaste prezenta, dar inima mea obosita goneste dintr-o parte in alta dupa lucruri mici si lucruri mari, lucruri bune si lucruri rele, dar lucruri care ma obosesc. Ma obosesc atat de tare incat uit sa ma duc la scoala sau urc in autobuzul gresit... atat de tare incat nu mai caut nimic si nu mai vreau nimic. Doar o pace si-o odihna a ochilor, a mintii, a trupului, a spiritului.

Am obosit. Cautandu-Te. Cautandu-ma. Cautand un “noi” caldut si intim, un spatiu in care sa fie loc pentru inima mea si pentru dragostea Ta vindecatoare, un loc in care nimicul meu sa conteze in Totul Tau.
Sunt ostenita. As vrea sa-mi fi mai aproape, as spera sa-mi canti mai frecvent, sa ma legeni mai des, sa ma tii in brate mai strans.

Poate o faci. Stiu ca o faci. Dar nu te vad. Nu te simt. Si-mi refuz constant efortul de a te percepe cu tot ce sunt.

Mi-a ramas inchinarea. Accea a mintii. Dar iti las sufletul meu obosit, sa faci ce stii cu el, si cu toate simturile lui tocite.