Autor: Anca

Priveam ieri dupamasa din mijlocul canapelei din living pe fereastra laterala asa dintr-o pozitie mai ciudata in care daca m-ar fi vazut maica-mea mi-ar fi zis sa nu ma uit asa ca-mi rasucesc gatul. Nu vedeam mare lucru - dar deasupra masinutei din curte, in departare, o imagine superba imi fura ochii - arata ca o pictura in miniatura - varfurile a trei copaci impunatori, cu ramurile in pielea goala se conturau pe o dara de cer rozaliu cu nori gri deschis deasupra orizontului, iar in spate de tot un munte mic, movuliu si incretit. Mda, stiam ce se afla in apropierea acelor copaci din departare - o mica fabricuta de nisip care ori de cate ori trec pe langa ea imi produce asa un sentiment pe care tin minte ca-l experimentam pe vremea impuscatului comunist cand aducea vorba despre constructia socialismului in epoca de aur a RSR. Insa ciudat, aceasta bucatica de informatie pe care mintea mea rationala si realista mi-o macina constiincioasa si mi-o aducea la cunostinta, nu ma afecta prea mult. Puteam face abstractie de ea si ma puteam bucura de privelistea aceea...

[...]