Autor: Dox

Ce frumos! Se pune zapada si se acopara gropile si noroiul, si mizeria. Devine totul alb si imaculat. Macar pentru o vreme.

Asteptam dimineata un taxi sub fulgii mici de zapda care cadeau peste tot in jur. Nici nu mi-am dat seama cand am cazut in reverie. Gandurile mele au inceput sa zboare printre fulgii de nea, si am retrait momente din anul asta, unele pe care as fi vrut sa le uit, altele la care am zambit... M-am trezit din visare cand s-a deschis usa in fata mea: "La comanda asteptati?" Am urcat in masina si am inceput sa povestesc cu soferul.

Cat de asemanator e dansul fulgilor de zapada cu freamatul valurilor marii. Cat de usor poti sta sa visezi privind valurile sau privind micile stelute indreptandu-se catre pamant.

Ma gandesc inevitabil la anul care trece. Mai e putin si e Craciun. E bine ca se pune zapada peste noroi. E bine sa mai uiti. Sa lasi sa cada fulgii uitari peste viata ta. Sau macar peste ce nu-ti place sa-ti aduci aminte.

Ce bine c-a venit Iisus pe Pamant. Ce bine ca din cauza Lui, odata, vom fii si noi, de-adevaratelea, albi, puri, imaculati; nu doar acoperiti cu un strat subtire de zapada care se topeste.

Astept cu drag, aceea zapada, aceea curatire deplina.