Autor: Anda

Ce bine mă simt... mă simt eliberată, am renunţat, am dat drumul ingrijorării, simt că am dat drumul unui lucru pe care l-am ţinut atât de strâns in mână încât mi s-a umezit palma. După ce am renunţat am plâns mult, pentru ca îmi simţeam palma neobişnuit de uşoară... cum să trăiesc neîncătuşată? Cum să umblu fără lanţuri?

Acum văd că nici măcar nu a meritat să-l ţin atât de strans, pentru că acel lucru nu a fost, de fapt, niciodată al meu, doar eu îl sufocam cu atât de multă grijă şi interes... e ca şi cum aş fi ţinut pe palme un trandafir plini de spini, ai cărui chimpi prea ascuţiţi mi-au perforat palma... rănindu-mă tot mai adânc cu fiecare zi ce trecea.

Acum, după ce i-am dat drumul, mă întreb privindu-mi rănile „A meritat oare?”, „Voi mai gusta cândva vindecarea totală?”