Autor: Lavinia Moiceanu

Ma trezesc de dimineata speriata ca s-ar putea sa ajung cam tarziu la scoala. Deschid Biblia si citesc undeva la alegere repede ca trebuie sa am timp si de activitatile scolare. Ma gandesc ca trebuie sa ma si rog, incep o rugaciune, dar aceasta se pierde printre ganduri legate de lista de cumparaturi sau cea bibliografica de la scoala. Pe drum imi aduc aminte ca nici macar nu am terminat-o si imi promit ca seara o sa fie mai bine. Seara ajung acasa si, dupa tot ritualul pentru confortul somnului, imi aduc aminte sa deschid Biblia. Citesc si ma gandesc ca trebuie sa ma si rog. Incep o rugaciune si aceasta se pierde si ea, pentru ca Dumnezeu mi-a dat atatea activitati de implinit peste zi, incat nu mai am timp pentru El. Asa sa fie? Nu. El nu ne da niciodata mai mult decat putem duce si nu ne incarca atat de mult incat sa nu putem ramane cateva zeci de minute pe zi in compania Lui. Asta a fost lectia mea de saptamana asta: reevaluarea programului zilnic. Dumnezeu nu iti da atatea necazuri, incat sa nu poti veni sa te odihnesti in pace la picioarele Lui.