Autor: Dana Lucia

Inceput de an scolar obisnuit , cu flori, bucurie , dar si lacrimi din partea copiilor care nu s-ar fi lasat desprinsi de mana mamei. Urma sa iau clasa I , dar dupa atatia ani de experienta nu ma temeam. Stiam ca totul va fi bine.

In clasa ma asteptau 23 de copii intre 6-7 ani. Fiecare cu intrebarea sa, cu speranta sau cu teama de un nou inceput... I-am imbratisat pe toti intr-o privire si, dupa primele cuvinte de bun venit, am fost intrerupta de un pusti stirb, cu ochi negri si obrajii imbujorati. A sarit din banca in picioare tipand:

-Sa stiti ca eu sunt cel mai lau copil!!!!

Un moment am ramas fara replica. Tipatul lui a continuat sa-mi persiste in minte. Am ramas cu privirea atintita asupra lui, nevenindu-mi a crede ca se intampla cu adevarat. Dar era pe cat se poate de adevarat!! Continua sa sara, sa bata cu pumnisorii in banca, in timp ce din gat scotea sunete inabusite, ce voiau sa para a fi ras.

[...]